Introducere

Capitolul I. Mass-media declanşează criza. 

I.1. Mass-media ca instrument de politică externă

I.2. Provocări şi mize în vecinătatea apropiată.

I.3. De la propagandă la operaţii informaţionale.

Capitolul II. Reformarea culturii politice 

II.1. Imaginea, reputaţia actorilor politici.

II.2.  Formarea atitudinilor, a perceptiilor şi a convingerilor.

II.3. De la atitudine la comportament.

Capitolul III. Democraţia dirijată

III.1. Câinele de pază al democraţiei sau câinele lui Pavlov ?

III.2. Societatea civilă şi democraţia.

III.3. Provocările noilor media.

Concluzie

Bibliografie

Lucrarea a fost finalizata in 2015

Introducere
Din perspectiva relevanței temei Mass media joacă un rol esențial  în procesul de modificare a opiniei publice, a conținutului  și valorile informațiilor vehiculate de media servesc drept modele de valori, credințe, comportamente. Ca urmare a procesului de modernizare și dezvoltare  a tehnologiilor, noile media devin un element esențial , a creat premise globale și regionale  pentru transformări importante în structurile politice, se implică în prezentarea crizei, cooperează cu guvernele implicate  în criză, menține criza în timp îndelungat,  de multe ori finalizându-se cu răsturnări de guverne. Mass – media au devenit devenit un instrument de război informațional printr-o componentă separată de gestionare a luptelor care pot crea   panică, le  pot dezvolta într-o criză,le  pot rezolva sau  le pot evita. Federația Rusă încearcă să  gestioneze conflictele de la frontieră care afectează interesele vitale a țării,  nu poți pretinde statutul de mare putere atunci când nu ești în stare să rezolvi un conflict local. Gradul de dependență al mass-media duce la stabilirea agendei interne, identificarea problemelor  importante ale lumii, hotărăște  ce poate fi  interesul public, poate crea în afara țării o imagine  demnă de admirat și care să fie imitată. Disprețuirea occidentalilor față de cultura rusească, pentru statutul de mare putere, iar puterea de la Kremlin încearcă  prin  prin intermediul mass-media, de  a redobândi un rol mai întîi în interiorul țării cât şi extern din punct de vedere cultural în țările latine, asiatice. Obiectivul științific al  lucrării este analiza rolului pe care îl aumass -media în reflectarea conflictelor geopolitice, importanțamass-mediei  în Federația Rusă,  și cum ar putea Mass-media  să pună  pune bazele democrației în 2018 conform valorilor  occidentale, pentru că în 2018 expira cel de-al treilea mandat prezidențial al lui Vladimir Putin,  și vor avea loc alegeri prezidenţiale care s-ar putea termina cu stabilirea democrației în Federația Rusă conform valorilor și principiilor democratice occidentale. La etapa actuală ne aflăm în cadrul unei perioade de tensiuni și confruntări politice și ideologice între Vest și Est. Avem nevoie de   o analiză care poate preveni al treilea război mondial care  printre altele ar putea fi și ultimul, pentru că tehnologia militară Alianței Nord Atlantice sunt net superioare celor din Federația Rusă,  însă când vine vorba de  arme nucleare tactice Rusia are un avantaj  asupra Statelor Unite și NATO. Conducerea  americană  consideră că un război nuclear cu Federația Rusă este de neconceput, însă  rușii dau semnale  că  au capacitatea de a lovi ținte din interiorul Statelor Unite cu arme nucleare, pentru că cine va trage primul acela va învinge. Din punctul nostru de vedere   considerăm că sunt necesare strategii adecvate, eficiente procesului de democratizare fără a folosi armamentul, care ar putea să pună bazele democrației  prin intermediul mass-media. Fiecare strategie își are avantajele și locul, pentru identificarea riscurilor am ales  mai multe teorii, însă pentru interpretarea  noilor genuri de conflicte am ales geopolitica. Federația Rusă are cea mai mare suprafața teritorială,  geopolitica fiind un instrument  util pentru definirea conceptului de securitate a Rusiei. Multe decizii  sunt luate  de occidentali  pe baza unor analize artificiale,  accetuând  tendințele  strategiei gloabale de contaiment  există factori geografici de condiționare a sferei de influență pe care Kremlinul  dorește să o mențină.  Cei care  elaborează o politică trebuie să formuleze strategii față de Rusia, doar cu o politică inteligentă majoritatea crizelor  pot fi prevăzute și evitate, în cazul nostru ar putea avea ca efect transformarea ei într-un partener de încredere,  modernizarea și dezvoltarea  atât a Rusiei cât și a  statelor partenere din vecinătatea apropiată.  Una din întrebările în această lucrare încearcă să răspundă  aspirațiile  politice ale Rusiei   cu alți actori de pe scena internațională. Lucrarea a fost  structurată în trei capitole, subliniind totodată necesitatea de a aborda în fiecare capitol în parte câte o teorie,  care oferă o imagine de ansamblu  a rolului mass-media în reflectarea conflictelor geopolitice. Primul capitol cuprinde descrierea unor termini/concepte definitorii precum mass-media, geopolitică, conflicte, diplomația cooperării culturale. Prima  jumătate a capitolului  întâi este dedicată analizei principalelor instrumente ale mass-media ca o unealtă a politicii externe  coform teoriei agenda-seting.  Ce-a dea doua jumatate a acestui capitol  reprezintă o serie de evaluări, posibile scenarii în contextul  crizei ucrainene,  o evaluare a Politici Europene de Vecinătate precum şi a Străinătăţii apropiate. Al doilea capitol  pleacă de la ideea aplicării teoriei cultivării  într-o societate, influența mass-media   asupra  valorilor și comportamentul individului.    În cadrul aceluiași  capitol  voi arăta o perspectivă de înțelegere pentru țările occidentale în înțelegerea culturii rusești, etapele construiri unei societăți civile active precum și modelarea cetățenilor conform valorilor occidentale. Cel de-al treilea capitol   oferă o privire de ansamblu asupra societății civile confuze din Rusia, abordând teoria dependenței față   de mass-media,  cu ajutorul căruia ar putea  implica tinerii în viața politică, precum și  folosirea noilor media ca instrument de coerciție față de puterea autoritară. Metodologia folosită pentru ipoteza centrală a proiectului constă delimitarea conceptuală a geopolitici cu consecințe asupra Europei   pentru prevenirea războiului , pentru că geopolitica este o disciplină cu o  mentalitate imperială şi a fost creată în momente cheie pentru existenta acestora, iar Rusia este un stat cu o mintalitate imperială şi  se  află acum  într-un moment cheie. Dacă o parte a ţărilor occidentale sunt azi spectatori la conflictul din Ucraina ar putea  foarte curând să participe la acest conflict  ca  actori  prin conflict armat. Trebuie de  luat în calcul  cultura, religia, agresivitatea înnăscută a oamenilor politici de a lua decizii,  pentru că  ruşii au un stil brutal de  face politică şi  acţionează  după  considerentele interesului de stat având în vedere regiunile  direct ameninţate iar geopolitica este un instrument care ne oferă o imagine de ansamblu  de funcţionare  a poziții de putere a Kremlinului. Ipoteza transversală constă abordarea  teoriilor agenda-seting, cultivării şi  dependenței pentru  a pune bazele unei democraţii viabile în federaţia Rusă. Analizând de fragilitatea  presei în Federaţia Rusă, statele occidentale al căror standard de democraţie a ajuns la cel mai înalt nivel vor putea  ajuta societatea civilă rusă  pentru crearea  unui  sistem mediatic independent. Prima etapă  și cea mai sigură  pentru crearea unei prese independente sunt noile media.  Democraţia presupune  participarea directă  a indivizilor  la realizarea jocului democratic, elita rusă aplică principiul interesului de stat, în majoritatea cazurilor interesul personal  pentru a încălca libertăţile individuale. Noile media le dau posibilitatea persoanelor care doresc democratizarea socității ruse de a discuta direct cu cetățenii fără a apela la canalele media care le aparțin oligarhilor  din cercul  de putere a Kremlinului.  Dezinformarea opiniei publice cu privire la realităţile scenei politice  sunt marcate de modalităţile diferite de a privi şi de a acţiona. Unii reprezentanţi ai puterii  fac presiuni  asupra jurnaliştilor pentru că le afectează   interesele  și nu pot să mai  ignore libertatea de exprimare, presa are menirea de a dezvălui abuzurile comise de autorităţi. Pentru  examinarea rolului mass-media şi a geopoliticii  necesită un demers de analiză și selecție a  celor mai relevante, din punct de vedere al calităţii şi  al datei publicării. Conform unui citat celebru a lui  Van Der Heyden ce afirmă : ,, deschide cartea, ca să înveţi ce au gândit alţii; închide cartea, ca să gândeşti tu însuţi.” Datorită temei alese care necesită un proces continuu de documentare și reflectare, am luat contact cu familiarizarea teoriilor, a evoluțiilor raporturilor dintre mass-media ți geopolitica contemporană ca într-un final să termin această lucrare cu nişte recomandări pertinente. Pentru construcția argumentației proprii  am utilizat  surse  de mare autoritate, lucrări de specialitate în domeniul geopolitică  pe  baza cărora se poate face o analiză privind riscurile la care se expun Federaţia Rusă, deasemenea  am analizat   studiile cele mai recente referitor la Mass-media. La studiile realizate  care au contribuit  formarea unei viziuni cu privire la  studiul de caz sunt:  Zbiegniew Brzezinski, Jean Sylvestre Mongrenier. Ca urmare a analizei arătate în lucrare,  acești autori apar citați  de mai multe ori, datorită  argumentelor  pertinente, pentru că sunt  buni cunoscători  a mentalităţii şi culturii ruseşti,  datorită faptului că analizele pe care le-au făcut  au arătat în timp  utilitatea lor.

Capitolul I. Mass-media declanşează criza.

I.1. Mass-media ca instrument de politică externă.
Specialiștii teoreticieni ai mass media au strâns foarte multe documente care prezenta puterea mass-media drept  un mijloc   de propagandă care urmărea să impună un anumit mesaj.  În 1972 situația s-a schimbat când cercetatorii americani Maxwell McCombs și  Donald  Shaw au formulat teoria   agenda-seting conform căruia: ,, mass-media nu le spun oamenilor ce ar trebui să gândească, ci  la ce ar trebui să se gandească.  Teoria agenda-seting arată că mass-media influenţează opininiile, dar nu ca un propagandist care spune ,, ce ar trebui gândit”, ci prin sensibilizarea cu privire la anumite subiecte de interes ( ,, la ce ar trebui să ne gândim”), propuse în agenda zilei.” Filosoful și istoricul Edmund Burke care nu avea cea mai bună părere despre revoluția franceză  lansează ,, în lucrarea  cu valoare de reper  reflecții  despre revoluția franceză,  expresia  de a ,, patra putere “ în legătura cu presa.” Terminologia de a patra putere îi atribuie presei un rol de conducere ,,fiind o putere ,, autonomă”, presa nu ar mai fi controlată de public, ci s-ar ,, auto- controla” prin echilibrul  pe care-l realizează “ împreună cu celelalte trei puteri : executivă, legislativă, judecătorească Mass media iau parte  activă la construirea înțelesului vieții, politice, sociale și îşi  ,, exercită  forța și capacitatea de presiune asupra societăți din patru directii: economică, simbolică, coercitivă și politică. “  Mass-media și grupurile de interese reacționează în acest fel, cu accent pe problemele care sunt furnizate şi anume ,, se referă la cine este implicat în criză, un detaliu, sistemul aflat în conflict; cine este de vină pentru declanșarea crizei;  când, cum  și modul de identificare a crizei; ce organizații sunt implicate în gestionarea  crizei;  derularea pe moment, etape și stări de criză a fenomenului; forțele și mijloacele care sunt  implicate  direct sau indirect în desfășurarea, atât a procesului de prevenire escaladare și regres; care sunt pierderile materiale.” Puterea politică,  economică și cea militară folosesc  mass-media  pentru a  educa și a-i determina pe cetățeni  să se adapteze   conform intereselor acestora prin intermediul  ,, mass-media  spun omului din masă cine este, ce trebuie să fie, ce dorește să fie, îi dă identitate, îi crează aspirații și face acest lucru prin toate programele. “   În 1999, în cadrul operațiunii  ,, Forța Aliată“,  purtătorul de cuvânt  al NATO Jamie Shea  recunoaștea că ,,pentru conducători, câștigătoarea companiilor de presă este la fel de importanță ca și aceea a companiilor militare cele două sunt inseparabile și nu poți câștiga pe una fără cealaltă. “ Studiile privind capacitatea  comunicării de masă dezvăluie că mass-media  pot influența, constrânge,  schimba realitățile sociopolitice deoarece  ,, mass-media și societate – își propune să surprindă impactul major pe care media îl au asupra  vieții sociale ( conflictelor). “ Întrebarea pe care ar trebuie să ne o punem ce este o știre? De ce unele știri intră în ,,Breaking News“ iar altele sunt omise, neobservate,  ignorate! Formularea corectă a mesajului – documentarea, analizarea și redactarea știrii, însă ce este  o știre? Știrea este ceea ce  scot în evidență, interpretează și uneori chiar editorii și producătorii  distorsionează evenimentele și ne-o reprezintă ca pe o știre. Opinia  şi exprimarea opiniei poate fi  transformată  radical în funcție de metoda de comunicare pe care o foloseşte. Progresul tehnologic  duce la schimbarea condițiilor de transmitere, modalitățile de exprimare evoluează și acestea. Unii autori arată că americanii au fost însă cei care  ,, au impus primul model a războiului informațional modern, în care , încă  din faza de planificare a operațiilor militare, relațiile publice, acțiunile psihologice, precum  și cele de cooperare civili-militari și de intelligence au fost  concepute ca un tot unitar să contribuie la atingerea acelorași obiecive  politico-strategice.”  Războiul coaliției multinaționale împotriva Irakului după agresiunea Kuweitului a fost  primul conflict armat  care a fost televizat în timp real, prima desfășurare masivă de arme  informaționale moderne din epoca postbelică ,, obiectivul  mass-media, care  consta în a informa publicul cât mai repede posibil după ce s-a petrecut evenimentul, a fost înlocuit de această exigență inimaginabilă până de curând: evenimentul trebuie pe cât posibil sa fie mediatizat în timp ce se petrece. Mijloace  tehnice de filmare și difuzare permit acest lucru, iar publicul a prins repede  gustul. “  Definiţia  conflictului  poate fi extinsă ca urmare a unor stări generate de unele fapte nedorite, ea reprezintă  ,, o poziție deschisă, lupta între indivizi, grupuri, clase sociale,  partide, comunități, state  cu interese economice politice, religioase, etnice , rasiale, divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interacțiuni sociale. Conflictul este o neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord.  Într-un conflict pot exista următoarea succesiune: ,,criza, tensiunea, neînțelegerea, incidentele, disconfortul.  Specialiștii ai mass media consideră că ,, criza schimbă oamenii: acest lucru poate fi înțeles atât ca o înlocuire a unor persoane cu altele, cu idei noi și cu mai multă motivație.”  Crizele la rândul lor sunt de trei tipuri şi anume:,, crizele  imediate – sunt cele mai neplăcute și care se petrec atât de brusc și de neașteptat încât timpul pentru cercetarea și planificarea practic nu există ( explozii, incendii, căderea unui avion, cutremur de pământ).  Crizele urgente – acordă timp mai mult pentru  cercetatrea  planificare, doar pot erupe brusc după o lungă perioadă de fierbere ( insatisfacții ale  angajațiilor care duc  la grevă, abuzul în serviciu, hărțuirea sexuală la locul de muncă). Crizele susținute, de lungă durată, persiistă luni sau ani de zile în ciuda  eforturilor conducătorilor.” Lumea se împarte în personaje ,,bune” și personaje ,,negative”  iar cine comunică mai repede și mai bine, acela este mai puternic,  până și  cele mai totalitariste regimuri sunt conștiente de importanța  relațiilor cu publicul.  Federația Rusă a investit sume enorme în posturi cu acoperire internațională, intenţia acestor posturi media este de  a comunica cu cetăţenii, deoarece cu   guvernele sunt mai greu de comunicat, în virtutea diferitelor sale politici precum  impresia libertăţii,  încălcarea regulilor etice  pentru promovarea  scopului conţine un  anumit  tip de discurs  aceste  posturi media sunt preocupaţi să exploateze relațiile  a partenerilor cu țările din America Latină, Asia o construcţie globală de stabilitate. Evenimentele internaționale, unde cutumele diplomatice caută să echilibreze iar uneori prin intermediul mass-media să le facă evidente.  Coform părerii profesorului din cadrul   Școlii de Economie și  Științe Politice din London Karen Smith  că  în teoria interguvenamentală,  ,, instituțiile internaționale sunt doar mijloace de a urmări intersele statelor, prin negociere, compromis ( în sens pozitiv), statele mari fiind rareori dispuse a ceda în negocieri.   În concepţia unor autori ,, mass-media reprezintă unul din instrumentele instituționalizate cele mai influente cu ajutorul cărora acest proces general este organizat și îndeplinit, iar termenul imperialism mediatic este adesea folosit pentru a accentua rolul specific al mass-media.” Russia Today   trasmite ştiri în limba engleză chiar în Statele Unite,  Hillary Clinton, fostul Secretar de Stat declara  că  : Al-Jazeera, CCTV și  Russia Today  ,,ucid” mass-media private în SUA.

 I.2. Provocări şi mize în vecinătatea apropiată.

În decembrie 1991, Republicile Sovietice Socialiste a fost declarată dizolvată de către șefii republicilor rusă, bielorusă, ucraineană, fiind înlocuită prin Comunitatea Statelor Independente ( CSI), alcatuită din  fostele Republici Sovietice, cu excepția  celor baltice. Destrămarea URSS a însemnat scăderea influenței pe arena internațională, iar apariția  noilor state, Rusia le consideră ca o problemă internă și nu ca pe o problemă externă.    Fostul ministru de Externe roman, istoricul Adrian Cioroianu aprecia că ,, În noiembrie 1991, Mihai Gorbaciov a crezut până în ultima clipă că Ucraina nu va părăsi Uniunea sovietică. “ Rușii au suportat un șoc incredibil prin colapsul Uniunii Sovietice, trezindu-se peste noapte în cadrul altor state, ai căror lideri care au fost educați în Uniunea Sovietică au devenit peste noapte naționaliști, care doreau să-și apere propriile identități după decenii în care au fost nevoiți să accepte rusificarea impusă de Moscova.  Astfel a apărut un nou concept, plecat de la configurarea noilor realitați militare precum  ,, Străinatatea apropiată care este o formulare ce se referă la susținerea  unei politici care să pună accentul pe construirea unui cadru viabil, în spațiul ocupat până nu demult de URSS și care să aibă ca centru decizional Moscova. “   Elita politică rusă au cerut țărilor din Occident recunoașterea sferelor  lor de influență având un interes special în spațiul ex-sovietic. Unii autori apreciază că ,, Inspiratorul acestei doctrine a fost Elțîn, iar artizanul ei principal a fost Pavel Sergeyevich Grachev, în acel moment Ministru al Apărării. Argumentul  esențial  al noului  set doctrinar era acela că  armata de sub comanda lui Pavel Grachev este datoare să-i apere și pe cei 25 de milioane de ruși care se aflau după 1991 în afara granițelor Federației Ruse, precum și să garanteze securitatea frontierelor acesteia. “   Franţa şi Germania reprezintă interesele europene în relatiile cu Rusia, iar Germania dorește să aibă relații speciale cu Rusia.  Ruşii cosideră că cele mai mari ameninţări externe ,, provin din disputele teritoriale, potenţialul de conflict existent la graniţele fostei URSS, apariţia unor puteri militare ,, în vecinătatea apropiată” , tendinţa de extindere spre  est a NATO  prin evenutala includere a Ucrainei, şi Georgiei în această alianţă, respectiv, dificultatea de a contrabalansa influenţa americană în Europa.În fostele Republici Sovietice  Rusia refuză să conducă inteligent împreună cu UE  pretinzând  un monopol pe problemele de securitate în străinătatea apropiată. Rusia privește Politica Europeană de Vecinătate ca un concurent pentru propriile politici din străinătatea apropiată și este de remarcat  faptul  ,, contradicția terminologică privind vecinătatea comună ( termen propus de UE) și străinătatea apropiată a Rusiei și ajungerea la compromisul : dialog și cooperare  regiunile adiacente la  granițele UE și Rusiei.” Politica Europeană de Vecinătate  dezvoltată în cadrul UE a căutat să dea substanță  strategiei de securitate, cu scopul de construi un climat de securitate  și de a anihila amenințările legate de crima organizată , conflictele regionale  ,, documentul de referință elaborat de Comisia Europeană în domeniul polticii de vecinătate este cel adoptat la Bruxelles în data  de 12 mai 2004, și intitulat : ,, Politica Europeană de Vecinătate  – document strategic.” Țările care formează componenta estică sunt fostele Republici Sovietice:  Moldova, Ucraina, Belarus, Georgia, Armenia și Azerbaidjan.  Președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Dumei I.  Ambatumov afirma în 1993   că : ,, spaţiul sovietic rămâne sub sfera de influență geopolitică exclusiv rusă. În ianuarie 1994, afirmația sa a fost  reluată de ministrul de externe, Andrei Kozirev, care a declarat că: Rusia  trebuie să-și paătreze prezența militară în regiunile care timp  de secole au fost în sfera sa de  interes “.   Rusia are obiective geopolitice  cu cel de-al doilea membru important fostei URSS și anume Ucraina, piederea acestui teritoriu a fost o pierdere de pivot geopolitic, limitând astfel opțiunile geostrategice  rusești, e cunoscut faptul că  ,,  fără Ucraina, Rusia încetează să mai fie un imperiu, dar împreună cu Ucraina,  mai întâi amăgită și, apoi subordonată, Rusia devine automat un  imperiu. “ Cea mai bună caracterizare a geopoliticii în sens clasic  este făcută de către Klaus Haushofer: ,, constiinta geografica a statului“, care fixează adevărul fundamental că politica trebuie sa fie patrunsă de condiția geografică în care aceasta se desfășoară.  Arareori această condiție geografică a statului apare atât de pregnantă, de dominatoare ca în cazul Rusiei. “ Pentru ruși le este greu să considere Ucraina un stat idependent,  sensul istoric ,, krajna “ este exprimat în denumirea ei, care  în traducere ar fi ,, margine“ Odată cu declarația de independență, Ucraina a făcut progrese considerabile , afirmând angajamentul guvernului  față de normele internatționale, față de respectarea drepturilor omului ,, a semnat Acordul de parteneriat și Cooperare cu UE, în 1994, intrat în vigoare patru ani mai târziu. “ Marea Neagră este o zonă cu interes strategic cu capacitatea de a influența în Balcani și în Caucaz, mai sunt și motive istorice,  spirituale, Rusia considerându-se un apărător al creștinătății ortodoxe.  Un analist în strategia SUA aprecia: ,, Administratia Clinton a declarat că, în epoca de după  Războiul Rece, preocuparile strategice ale Americii și ale NATO se întindeau până la periferiile Europei, inclusiv statele baltice, Ucraina, Caucazul și Asia Centrală, Africa de Nord si Balcanii. “ Kremlinul a protestat când Occidentul a integrat fostele țări care a aparținut fostului bloc sovietic,  fără a ține cont de faptul că acest lucru este contrar intereselor Rusiei iar din punct de vedere militar extinderea NATO a fost văzută de Moscova ca o încercare de șantaj. Rusia a arătat în mod clar că al doilea val de extindere îi pune în pericol securitatea.   Ca demers  comunitar pentru spațiul fost sovietic ,, în 1999, Uniunea Europeană a adoptat o strategie comună pentru Ucraina, în dorința trasmiterii unui mesaj de încurajare a reformelor interne în această țară, a consolidării relațiilor parteneriale inițiate în 1994. “ În momentul în care revoluțiile  democratice  au ajuns la frontiera Rusiei cum ar fi cea portocalie în Ucraina,  a trandafirilor în Georgia, a lalelelor în Kârgâstan, conducerea de la Kremlin s-a simțit amenințată.  Ucraina este văzută de Kremlin  ca o zonă tampon, fie ca o parte a Marii Rusii. Când reprezentanții reformatori  ai Ucrainei în frunte cu Viktor Iușcenko  au început să vorbească deschis de  adera la NATO, a fost  perceput de Rusia ca o declarație de război. Dacă noua conducere de la Kiev în frunte cu Petro  Poroshenko vor stabili  o democrație după modelul occidental va prezinta un pericol  pentru conducătorii ruși.   O contaminare de libertate pentru întreaga Eurasie iar eșecul ucrainenilor le va asigura  stabilitatea pe termen lung pentru conducerea de la Kremlin și  nu vor ezita sa folosească de toate mijloacele pentru a-și atinge obiectivele lor.  Cert este cunoscut că pe teritoriul de astăzi al Ucrainei, locuiesc o importantă minoritate  rusă, iar ,, problema confruntarilor etnice poate fi analizate pe baza a trei aspecte, iar aspectul ar fi  acela al manevrării minorităților pentru a impiedica dobândirea sau consolidarea indepenței unor republici ce au aparținut statelor multinaționale. “ Terminarea  Razboiului Rece nu a dus la eliminarea  conflictelor iar ca urmare a  destrămarea URSS a condus la apariția unor noi conflicte, Rusia  plasându-se  într-o poziţie de judecător al conflictelor naționaliste și frontaliere  din Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Karabahul de Munte. Un cercetător ieșean considera că ,, în Armenia,  Georgia, şi Moldova prezenţa trupelor ruse este motivată de necisitatea menţinerii păcii în regiunile separatiste din aceste ţări, unde s-au permanentizat conflictele ,,îngheţate”  şi care în mod paradoxal, alcătuiesc o veritabilă ,, centură de protecţie” exterioară pentru Federaţia Rusă. ”  Consiliul de Securitate al ONU, OSCE, și-au pierdut rolul ca instrumente de diplomație în rezolvarea a conflictelor prin ,, decizia unor state de a recunoaște independența unilateral declarată de guvernul Kosovar a permis declararea  de către Rusia a conflictelor din Osetia de Sud ca fiind conflict de natură etnică și prin folosirea precedentului Kosovo, atacarea Georgiei și declararea unilaterală  de guvernul osetin a independenţei Osetiei de Sud. “ Pentru politicienii din Rusia nu a fost niciodată mai important decât  atunci  cand după secole de expansiune continuă, acesta este obligată să abandoneze stăpânirea la teritorii cu valoare strategică, rămănând printre altele un stat cu cea mai mare suprafață teritorială pentru Kremlin geopolitica constituie domeniul priorităților de politică externă. După opinia autorului rus  ,, Principiul Marelui Spațiu este legea fundamentală a geopoliticii promovată de MacKinder și Haushofer și dezvoltată de  Carl Schmitt.  Conform acestui principiu, suveranitatea națională a statului depinde nu atât  de puterea lui militară, de dezvoltarea tehnologică și baza economică, cât de mărimea și așezarea geografică a pământurilor și a teritoriile lor.  “ Controlul teritoriilor cu valoare strategică a fost în istoria politicii internaționale una din cele mai întâlnite cauze de război. Zbiegniew Brzezinski postula următrul aspect:se relateaza că Napoleon a spus odată  că a cunoaşte geografia unei țări înseamnă  a-i cunoaște poltica externă.  În  războiul  împotriva Georgiei din august 2008  în care ruşii trec la acțiunea militară directă asupra Tskhinvali,  capitala regiunii separatiste Osetia de Sud  cu scopul de a promova acolo propria  politică,  de a-i  apăra pe osetini care au obținut cetățenie rusă. Rușii descoperă din nou   valoarea acțiunilor în forță, dar cu o armată  care  a arătat multe neajunsuri si disfuncţionalităţi, cu armament  învechit, cu mari probleme  de comunicaţie iar comunitatea internațională nu are nici un mecanism în determinarea  un punct de vedere comun pentru a proteja starea de fapte și principii cu privire la care se întemeiază relațiile internaționale şi care de regulă tind să o conserve, fiind  într-o criză a instituțiilor. Rușii îi provoacă pe georgieni, intervin militar pe teritoriul Georgiei, dezinformează iar în  discursurile  liderii ruși aruncă toată responsanbilitatea pe Tbilisi, iar derularea acestui episod a schimbat profund politica europeană de vecinătate. Geopoliticianul francez  Jean Sylvestre Mongrenier preciza  că ,, Demersul geopolitic constă în a distinge nivelurile de analiza în funcţie de ordinele de mărime pentru a desface ițele relațiilor de putere și de influența,  de cooperare și de rivalitate, care îi fac solidari pe actorii-state și teritoriile implicate. Studiul reprezentărilor geopolitice este una dintre metodele de urmat pentru a înțelege cauzele conflictelor și a motivațiilor protagoniștilor. După evenimentele din Georgia, țări precum Azerbaidjan, Kazahstan, Armenia, Belarus au  arătat reticența de a participa la proiecte cu partenerii occidentali. Iar  UE a  ,, lansat un concept, în mai 2008, la inițiativa Poloniei și Suediei un proiect apărut în reglementările relațiilor de vecinătate ale Uniunii Europene care este Parteneriatul Estic ( 2008-2009), inaugurat oficial la Praga, în data de 7 mai 2009. “ Menită pentru a consolida relațiile UE cu țările din vecinătatea estică, Parteneriatul Estic  își propune aprofundarea cooperării bilatelare și a integrăriii sporite a Uniunii Europene cu partenerii estici, precum  și de a crea  formule permanente pentru cooperarea multilaterală, printre  ,, principalele stimulente pe care Parteneriatul Estic le poate oferi țărilor partenere în absența mobilului optim al aderării la UE, se referă la componenta comercială( liberalizarea treptată a schimburilor  comerciale, crearea perspectivă a unei comunități economice de vecinătate .” Pentru unele țări  ce aveau obiectivul aderarea la UE, Parteneriatul  Estic are o atractivitate redusă  de exemplu Ucraina nu consideră că ar  fi în avantajul său dialogul  cu partenerii occidentali să se discute în același condiții  precum Azerbaidjanul sau Armenia care niciodată nu și-au propus ca scop aderarea la UE, iar pentru liderii de la Baku bugetul Parteneriatului Estic  este  considerată mai  degrabă o insultă la adresa Azerbaidjanului. Republica Moldova cu ,,o istorie de succes“ dar cu o independență relativă, îi lipsește tradiția politică având pe agenda sa presiunile diplomatice atât din vest cât și din est.

 I.3. De la propagandă la operaţii informaţionale. 

Conflictele care nu pot fi prevenite trec la următoarea etapă prin impunerea forțată a acceptării condițiilor.  Pentru analiza motivației pentru apărare și securitate națională, trebuie să cunoaștem conceptul de securitate si aparare a unei țări, cât și a securității regionale care  ,, care se defineşte ca un sistem de angajamente ferme din partea tuturor statelor din regiune ( continent)  de a nu folosi forţa şi amestecul în treburile interne, de a nu leza interesele altui stat şi de a garanta fiecăruia intergitatea, independenţa şi suveranitatea, precum şi rezolvarea prin mijloace paşnice, a diferendelor ce apar în relaţiile dintre ele; securitatea globala ( colectiva), care exprimă o relaţie de echilibru dinamic între toate statele şi de asigurare a păcii în cadrul comunităţii mondiale cu instituţii, mecanisme şi procese adecvate realităţii acestui obiectiv imperativ. “ Rușii nu sunt gata nici psihologic  și nici politic  pentru a accepta faptul că o parte importantă a sferei sale de influență  precum Ucraina să se apropie de NATO și UE . Prin revoluțiile colorate din ,,  din Georgia 2003, numită și revoluția rozelor  şi Revoluţia Portocalie din Ucraina ( 2004)  au efectul unui ,,11 septembrie rusesc”  asupra liderilor de la Kremlin.  Ucraina nu este doar un simbol un simbol pentru Rusia, cu rădăcinile sale ortodoxe, dar şi un loc  în care s-au dezvoltat tradiţii mai laice, care combină elemente ale culturii occidentale.     Dacă  Ucraina, ţară atât de apropiată  de Rusia Cultural, se distanţează de modelul autoritar, te poţi aştepta la ce e mai rău. Efectul  domino ar putea surveni, antrenând o parte a populatiei ruse. “ Rușii vor încerca să evite războiul prin invadare directă dar vor folosi arme la care se pricep cel mai bine: actiuni subversive, manipulare, discreditare. Acţiunile subversive pregătite  și implementat în practica cu sprijinul unor organizații subterane, bine structurate şi coordonate acţionând pentru inițierea sau  consolidarea mișcărilor de protest ale populației, care vizează discreditarea forțele politice, alese în mod democratic si care în cele din urmă ar putea conduce la răsturnarea guvernului. Un analist al  lumii informațiilor arată că  ,, Din perspectiva proprie intelligence – ului, mass-media nu se reduce la presă, televiziune, internet – aceasta este punctul  de vedere al abordarilor  naive deşi pâna la un punct necesar. Din respectiva  perspectivă, mass-media este, în fapt, cadrul socio-politic al interacţiei inovării tehnologice cu cea socială şi prin aceasta devine principalul element al responsabilităţii de a gestiona securitatea surselor închise prin cele deschise. “ Subversiunea este realizată folosind mai multe tipuri de activităţi: manipularea, ameninţarea, dezinformarea, persuasiunea, neinformarea, informarea trunchiată.  Dezinformarea este o manipulare a publicului  în scopuri politice, utilizând informații prelucrate  cu mijloace deturnate  iar prin termenul de informație ,, înțelegem nu  numai anumit volum de date, ci și pe unele evenimente și acțiuni întâmplătoare sau provocate anume, și chiar  acele creații spirituale exploatabile ca stimuli de manevre a psihicului și mentalului omenesc. “   Din punct de vedere strategic Informația constituie principala sursă de analiza, doar cunoscând obiectivele inamicului vom putea vom putea anticipa, preveni unele conflicte, informația ,, reprezintă un vector al conducerii şi se află la baza tuturor planurilor, politicilor şi strategiilor  din orice domeniu specific acestui nivel ( politic, economic, militar şi de securitate). Informaţia este, totodată, cel mai globalizat şi globalizat vector de putere. Ea transcede prima graniţele şi societăţile contribuind decisiv la modelarea şi / sau manipularea lumii în care trăim, prin impactul direct asupra opiniilor publice, credinţelor şi deciziilor.”   În ceea ce privește instrumentele de manipulare , vizează sa determine un actor social  să  acționeze în conformitate cu interesele inițiatorului  și nu cu interesele sale iar amenințarea cu utilizarea forței poate fi folosit pentru a forța  sau a descuraja pe adversar. Această tehnică a fost folosită de ruși în apropierea alegerilor prezedințiale din Georgia 2013, făcând exerciții militare masive în Armenia pentru a descuraja pe georgieni să voteze o conducere pro-occidentală.    Realizarea obiectivelor de  trasmitere a informației pentru persoană, grup, colectivitate  mass-media pe parcursul a trei etape: ,, culegerea informațiilor, prelucrarea lor și apoi răspândirea acestora. Puterea  sistemului mass media constă în controlul asupra resurselor de informații de care depind indivizii, grupurile, organizațiile, sistemele sociale și societățile pentru a-și atinge scopurile. “ În timpul războiului, este dificil  de stabilit linia între război psihologic, propagandă sau conflictul mediatic, toate trei sunt  norme de intimidare , iar mass-media devine terenul  de luptă pentru  fiecare.  Propaganda este ,,controlul, manipularea si comunicarea intentionata de informatii sau imagini, cu scopul de a atinge anumite obiective politice.” În numele interesului național fiecare stat  a folosit propaganda ca armă de luptă, punând la dispoziție toate mijloacele disponibile.  Cele mai întâlnite sunt: ,,propagandă  alba” constă în mesajele oficiale asumate   propaganda neagră era realizată în  Anglia de către serviciile britanice, dar producțiile respective apăreau ca provenind chiar din interiorul Germaniei, din partea unor forțe disidente, antinaziste.  Propaganda neagră  era destinată exclusiv dușmanului  pentru subminarea moralului, credințelor și sentimentelor celor mai intime ale acestuia. “ Cel mai bine propaganda trebuie  înțeleasă ca o formă specifică a persuasiuii de masă , asociate cu producerea și transmiterea de texte și mesaje,  destinate  sa producă anumite reacții sau sa încurajeze anumite reacţii. Persuasiunea este ,, influentarea intenţionată a opiniilor, credinţelor, valorilor sau atitudinilor, de către o agenţie exterioară.” Un produs inevitabil a persuasiunii necesită o schimbare de atitudine: procesul prin care relațiile actuale sunt alterate, prelucrate sau complet înlocuite de altele, dar legate de același   eveniment sau obiect. Noul concept de relații publice, războiul informațional, operațiunile psihologice vehiculate astăzi în doctrinele militare în condiții de criză sau conflict armat devin norme de conduită.  Războiul informațional  este definit prin  acele acțiuni desfășurate în perioade de criză sau de război și direcționate  împotriva sistemelor de informații a părții adverse  pentru a obține sau a influența un anumit scop. Agresiunea informationala implică  o gamă largă de manifestari  utile  care include: agresiunea imagologică, penetrația culturală, agresiunea ideologică, culegerea de informații și dezinformare.  Agresiunea imagologică folosește mass-media pentru acțiuni indirecte, în vederea  creării imagini externe defavorabilă statului vizat,   concentrate pe impactul asupra cercurilor politice din alte țări,  a persoanelor influente în cadrul organizațiilor internaționale  dar și anumitor segmente ale populației. Analistul Călin Hentea aprecia că: ,,imagologia fiind  totalitatea acțiunilor deliberate și coordonate, desfășurate în timp de pace sau război, de către o instituție sau structură publică sau privată pentru impunerea unei imagini publice cât mai negative a adversarului în mentalul unui anumit grup uman simultan cu protejarea proprie imagini.”  Conducerea de azi a Rusiei diferă de conducerea comunistă, conducerea de la Kremlin a înțeles foarte bine rolul mass-media și vor încerca  folosirea componentelor inteligente a războiului  pentru  discredita administraţia lui Poroshenko ca fiind un partener incopetent, corupt  atât pentru SUA cât și pentru Europa.  Dacă vor fi epuizate toate componentele inteligente a războiului fără rezultat pozitiv, vor trece la acțiuni de forță, prin componente inteligente ale războiului menționăm: ,,diversiunea, vicleșugul, spionajul, motivația luptătorilor sau competența  și experiența militară a comandanților de la diverse eșaloane” ,  pentru discreditarea conducerei ucrainene. Pentru a trece la  acțiuni de forță administrația de la Kremlin pregătesc populația rusă și ucraineană  pentru un conflict armat, ei au nevoie de sprijinul  populației din Rusia, Ucrainei cât și a opiniei publice internaționale pentru invadarea Ucrainei, problema constă în faptul  că avem o pace sensibilă temporară,  înțelegând faptul că modernizarea armatei, pregătirea militarilor ucraineni de către consilierii militari americani vor crea  în timp o armată puternică. În urma războiului de cinci zile  cu Georgia, Rusia a pierdut războiul de imagine,  a arătat o Uniune Europeană divizată, și a scăpat prin alegeri democratice de unul din cel mai mare dușman al Rusiei, Mihail  Saakașvili, care   ,,de la sfârșitul războiului și până  în aprilie 2009  cota sa de popularitate internă ar fi  scăzut dramatic de la 80 la 30 procente.  “ Dacă Georgia după ani de antrenament și consiliere militară  le-a creat creat rușilor probleme în războiul  din 2008, o Ucraină puternică, cu armament performant și  spre deosebire de georgieni,  ucrainenii știu să lupte, înțeleg cel mai bine mintalitatea rusă, și cu o populație mai numeroasă le vor crea probleme serioase. Ucraina de azi se aseamănă cu Rusia anilor ‘90 unde  politicul este influențat de oligarhi, la conducerea  țării fiind chiar un oligarh;  corupția la cele mai înalte niveluri;  dacă vor reuși să rezolve problema oligarhilor și a corupției îi așteaptă timpuri grele pe ruși. Neglijarea influenţa Rusiei în străinătatea apropiată,  cooperarea economică cu UE și SUA este de mare importanță, având prioritate asupra acțiunilor politice vor încerca reducerea  efectelor negative impuse de unele state prin intermediul lobby-urile german, ungar, englez, american. Dependența UE de gazul rusesc vor scădea interesul europenilor de a aduce flacăra democrației în vecinătatea apropiată.

Capitolul II. Reformarea culturii politice 

II.1. Imaginea, reputaţia actorilor politici.

După ce a pierdut alegerile parlamentare din 1995  ,,  Boris Elțin câstigă alegerile prezedențiale din 1996, nu fără sprijinul financiar al puternicilor  ,,oligarhi” și al  influenței lor mediatice. Apoi, el  îşi organizează succesiunea în beneficiul lui Vladimir Putin ( 1999-2000). Realizarea de alegeri libere este  umbrită de manipularea electorală, slăbiciunile Parlamentului golește din conținut principiul separării puterilor de stat. “ Oamenii de afaceri au un impact enorm în elaborarea de politici guvernamentale, iar Rusia nu este o excepție în anii  ‘90 însă aceștia acționau brutal în mediul politic și al afacerilor lăsând în urma lor victim, pe măsură ce averile lor creșteau, odată cu acestea creștea și numărul victimelor. Cei mai bogați miliardari ai Rusiei își construiau propriul trust de presă, cu jurnalişti care scriau  și vorbeau după cum le dicta redactorii,  având la dispoziție și politicieni care  să îndeplinească același rol, jurnaliști neafiliați cu  propia părere deveneau cadavre. Boris Berezovsky – proprietar al celei mai mari rețele  private, cu  televiziune care avea  acoperire națională a jucat un rol-cheie pentru realegerea lui Boris Elțin din 1996 , responsabil  în alegerea lui Vladimir Putin pentru funcția  de președinte, Cercetătorul Paul Dobrescu  aprecia oligarhia rusă astfel:,,  într-un interviu acordat  ziarului  Financial Times în 1996, Boris Berezovski declara, poate puțin exagerat, că șapte bancheri controleaza 50% din resursele naturale ale Rusiei.” Crima organizată, conflictele etnice, sărăcia,,economia era făcută țăndari, iar oligarhii îi dictau viitorul, Putin a fost cel care a spus ,, destul” . El a readus totul la starea inițială, întărind statul și recuperând proprietăți care nu ar fi trebuit niciodată cedate – mai ales la prețuri de nimic – unor profitori care s-au îmbogățit pe seama țării. “  Prin intermediul  posturilor de televiziune controlate de familia de la Kremlin, mass-media au pus în evidenţă mai mult calităţile personale ale lui  Vladimir Putin decât abilităţile lui politice pe fondul unor acțiuni ale ,, partidelor sau candidați care prezintă programe electorale relativ asemănătoare, când opțiunea pentru persoana înlocuieşte opțiunea pentru idee , fizicul politicianului devine un argument comparabil cu  cel al culorii unui ambalaj, irațional, fără nici o legătura cu subiect, însă perfect capabil de  a-i  convinge pe ezitanți.” Prin trasmiterea imaginilor de către televiziune cum Vladimir Putin îşi trântește adversarii pe salteaua de judo, fiind opusul lui Elțîn.  Factorii decizionali care i-au adus devidente politice noului lider necunoscut a fost începerea celui de-al doilea război cecen și  câteva atacuri teroriste.  Vladimir Putin era o persoană necunoscută publicului  ,, popularitatea sa era doar de numai 2% în sondajele de opinie făcute după numirea lui ca prim-ministru. Politica internă și recucerirea orașului Groznîi i-au adus popularitate iar la  ,,  alegerile prezedințiale din 26 martie 2000, Vladimir Putin ( prşedinte interimar al Rusiei din 31 decembrie 1999) iese victorios în primul  tur de scrutin, devenind al doilea președinte ales al Federației Ruse. În  sistemele  politice autoritare mass media  sunt  controlate de elita politică, care este legată de elita economică și intelectuală astfel mass-media sunt obligați  să renunțe la  puterile lor pentru a limita critica  la adresa guvernanților și chiar să devină un instrument în interesul statului. Acestea ar trebui să fie o poziție oficială  a elitelor politice, inundând mass-media cu mesaje în ceea ce privește dușmanii interni cunoscuţi drept coloana a 5-a, și veșnicul duşman  extern  SUA pentru a-şi întări susţinerea cetăţenilor pentru propia existenţă.  Nu există aproape nici un oficial de rang înalt  în Rusia care să nu facă parte din structura ierarhică   FSB cunoscut ca sistemul Putin iar ,,  mecanismele de funcționare  ale acestui  sistem sunt marcate de slaba subordonare a puterii față de regulile constituționale, lipsa unor partide politice cu adevărat concurente și autonome în raport cu executivul, de rolul important deținut de ,, clanuri” și de oamenii proveniți din strucuturile represive – acei siloviki – pe aleile  Kremlinului. “   Toată nemulţumirile la dificultăţile şi neajunsurile de trai ale ruşilor sunt deturnate către oligarhi, o parte din ei au fost arestaţi iar  Vladimir Gusinsky și Boris Brezovsky  vor părăsi Rusia fiind nevoiți să renunțe la rețelele de televiziune,   noua conducere le-a transformat în instrumente de propagandă.  Boris Berezovsky  a fost nevoit să renunțe la rețeaua de televiziune  ORT iar ,, rețeaua de televiziune NTV  care îi aparținea lui Gusinsky  ca și fostul său post de radio Echo Moskvî vor fi cumpărate de concernul de stat Gazprom. “  Vladimir  Putin câstigă ,,alegerile din 2004, pe fondul unui bilanț  economic pozitiv ( pentru  prima dată de la dezmembrarea Uniunii Sovietice ) și al sublinierii rolului pe care Rusia trebuie să-l joace din nou în lume. “  Cea mai mare problemă a Occidentului este că au revenit la mentalitatea secolului XX, ignoranța  față de cultura, politica, și istoria Rusiei, pentru ruşi care timp de  300 de ani rușii trăiesc cu ideea imperială care le dădea un fel compesație pentru dificultățile si  neajunsurile la nivelului de trai.  Prin intermediul mass-mediei ,,se crează stereotipuri, tendința  spre imitare și simpliflicare  influențează comportamentul, convingerile și modul de percepere a realității. ” Pentru ruși contează modul cum se comportă liderul lor, liderul lor este un model pentru toți rușii, de obicei,, model” înseamnă ceva demn de imitat. ,,Model” însemană și o abstractizare a realității care păstrează numai aspecte considerate esențiale  “ dacă au un lider slab şi neputincios ruşii se comportă la fel, dacă au un lider puternic respectiv şi ruşii se simt la fel,.Venirea lui Vladimir Putin la Kremlin a însemnnat pentru  ruşi începerea  refacerii imperiului, creşterea rolului Rusiei pe arena internaţională.  La alegerile din 2008 ,, succesorul său a fost ales un profesor de drept, Dmitri Medvedev, sau obtinut peste 70 % din voturi în urma manipulării alegerilor electorale. “ După expirarea mandatului său 2018, Vladimir  Putin  cel mai propabil va căuta un successor, dacă va hotărî să mai candideze încă o dată  cu siguranță nu-şi va duce mandatul până la sfârşit, de succesor va depinde dacă Rusia va rămâne cu teritoriul care este la etapa actuală sau va fi destrămată,   în funcţie de alegerea pe care o va face în alegerea succesorului va depinde dacă el va intra în istorie ca Petru cel Mare sau ca Iosif Stalin pentru că în timpul conducerii ,,  Petru I cel Mare ( Ţar  1682-1721, împarat 1721-1725), Rusia cunoaște o remarcabilă înflorire economică și se înfăptuiesc ample reforme care urmăresc modernizarea societăți și a instituțiilor după modelul vest-european. “ Din punctul nostru de vedere considerăm că dacă va fi ales succesor Dmitri Medvedev  va încerca să scoată la iveală toate crimele săvârşite de Putin pentru a ieşi din umbra şi să îşi  întărească puterea. Avem un precedent în istorie când  Nikita Hruşciov ,,  pentru a-și întări puterea, a demascat  cultul personalității lui Stalin, în faimoasa cuvântare secretă de la cel de-al XX-lea Congres la PCUS, din noaptea de 24 spre 25 februarie 1956.

II.2.  Formarea atitudinilor, a perceptiilor şi a convingerilor.

Numeroase estimări opinează că mass-media  reprezintă o armă teribilă în formarea opiniilor, participă şi acţionează  la problemele existente, preocupările opiniei publice. Conform ,, teoriei cultivarii ( cultivation analysis) dezvoltată de George Gebner, începând cu 1967, pleacă de la ideea că mass-media au o influență profundă și pe termen lung asupra percepțiilor, valorilor și comportamentului individului.  Prin analize de conținut caută să demonstreze că indivizii care consumă televiziune în doze masive capătă o anumită perspectivă asupra lumii, care o reflectă pe cea din mass-media.” A stăpâni mass-media însemană posibilitatea de a controla informațiile, a controla informațiile înseamnă  cristalizarea opiniilor, iar cine  formează opiniile poate influenţa pe cetăţeni  să  acţioneze în mod automat .  Mass-media reprezintă   contactul în raport  cu lumea unde se dezbat probleme de interes public,  fiind  cel mai activ sistem de manipulare, printer care  cele mai utilizate sunt următoarele:,,1 – Selectare stirilor, care nu lezeaza interesele celui care trasmit mesajul;2 – orientarea știrilor realizată prin omiterea unor componente din mesajul initial;3- influențarea prin plasarea știrilor, prin care se vizează dimensionaresa axiologica a conținutului, în funcție de pagina pe care este culeasă știrea sau de locul atribuit acestuia într-o emisiune;4- influențarea prin titluri;5- alegerea evenimentelor;6- selectarea fotografiilor, precum și a explicatiilor care le însoțesc;7- orientarea conținutului editorului prin care se urmărește afirmarea unei personalități și transformarea acesteia în lider de opinie a publicului;8-producerea și difuzarea informațiilor tendențioase. “ Mass-media devine  locul unde cetăţenii ramân în contact cu lumea, prin urmare nu poate să ignore impactul ştirilor. Prin intermediul ştirilor urmăresc lumea, în care le prezintă sportul, economia , vremea etc. O persoană care urmăreşte ştiri dramatice,  sloganuri șocante, îşi va imagina că el ar fi putut în această situaţie şi va căuta să reducă teama iar locul ideal unde se dezbat teme  de interes public sunt reţelele sociale, mesajele circulă foarte repede prin grupuri, forumuri cuprizând diferite categorii cuprinzând persoane nehotărâţi, opozanţi, militanţi.   Conform opiniei analistului politic Harold Lasswell  mijloacele de informare în masă îndeplinesc trei funcții:1) supravegherea  lumii pentru  prezentarea evenimentelor aflate în derulare, 2) interpretarea sensului evenimentelor și 3) socializarea indivizilor în mediul lor cultural. Practica democratică este în mod inevitabil legată de educație, iar media educă credinţele politice ale publicului, schimbă atitudinile și comportamentele politice, determină adeziunea oamenilor la anumite ideologii, partide. Cu  tehnologiile necesare pot asigura trecerea la acţiuni de natură politică în stare  de ai determina pe autorităţi de a stabili ordinea de priorităţi.  Fiecare metodă de comunicare  sunt concepute  pentru a ne arăta modul cum trebuie să percepem  și gândim lumea din jurul nostru.  Imaginile sunt mai importante decât cuvintele, pentru ,, obţinerea unor rezultate la nivelul  opiniilor sau al atitudinilor, discernâmântului și al acțiunii este determinată de prestigiul sursei; atitudinea și interesul receptorului pentru mesajele respective; constrângere, imitație și seducție. Relațiile sociale sunt  produsul unor moduri de comunicare, care depind de metoda de comunicare. Comunicarea înseamnă   schimbul  și difuzarea de informații, comunicarea crează și menține societatea, construiește ,, comunicarea de masă  este practica și produsul care furnizează informații și divertisment pentru timpul liber unei audiențe necunoscute, prin intermediul unor bunuri, care sunt produse pe scara industrială, în corporații, și care presupun tehnologii înalte, sunt reglementate de către stat și consumate în mod individual. Aceste bunuri țin de presa scrisa, cinematograf și de audiovizual. “  Memoria joacă un rol important în conservarea culturii după destrămarea URSS au apărut noi republici independente, relaţiile care sau format mai bine  de 45 de ani fiind legate cultural, politic  și ,, nu  a dispărut  pe fondul unei politici expansioniste seculare, a unei politici externe ruseşti marcată de Războiul Rece, frustrările militare, umilinţa naţională etc. Lunga şi dureroasa tranziţie rusească alimentează în mod firesc ideea imperială şi nostalgia după URSS. Sfârşitul  ideii imperiale şi al nostalgiilor aferente se va realiza probabil pe fondul succesului economic, al modernizării şi democratizării ruseşti societăşii ruseşti. “  Globalizarea oferă soluții gata elaborate implementate cu success în ţările baltice,  arătând în timp că este un proiect pe termen lung.  Există o relație clară ca mesajul să ajungă la conștiința indiviziilor necesită noi viziuni pentru a comunica cu rușii, nu te poți  aștepa de la populația rusă  să colaboreze cu tine din momentul ce tu îi pui pe ruși pe același podium cu ebola și cu extremiștii din orientul mijlociu.  Harold Lasswel lansa cele cinci interogatii comunicationale sub forma urmatorului model: ,,Cine spune, ce, cui, cum, cu ce efecte”? Francis Ball formula astfel: Cine primeste, ce, în ce ansamblu, cu ce fel de interacțiuni, în vederea căror efecte? ”   Tentativele  unor lideri din Occident de a lupta cu întreaga  societate din Federația Rusă și nu cu elita rusă din punctul nostru de vedere constituie o lipsă de profesionalism.  Comunicând cu populația rusă într-un limbaj adaptat la realitățile acestora,  ar duce la consecințe pozitive, la schimbarea regimului cu o guvernare democrată, Pentru posturile de televiziune rusești nici nu au nevoie de a recurge la falsificare informațiilor, e destul ca să trasmită declarațile președintelui american Barack Obama pentru a le prelungi mandatul, aceste  declarații sunt considerate  cadouri pentru posturile rusești cât și pentru  liderii ruși.

II.3. De la atitudine la comportament.

Estimările efectuate arată că pe viitor  valorile sociale tradiționale vor fi reluate în special prin existența unor pericole care amenință  statul cu posibile încălcări   a valorilor individuale. Liderii ruși au  nevoie ca lideri din occident  să vină cu atacuri permanente la adresa Rusiei, la cultura acesteia, datorită criticilor a elitei conducătoare din vest îi pot uni pe ruşi în jurul unei idei. Rușii nu pot trăii pe timp de pace fără a se gândi la război de altfel  ei păstrează ordinele lăsate de Petru cel Mare:  ,, întreținerea națiunii ruseşti într-o stare de război perpetuă, pentru  a menține soldatul brav și mereu în formă; în el  nu trebuie lăsat să se odihnească decât pentru ameliorarea finanțelor statului. A face astfel încât pacea sa fie utilă razboiului și războiului pacii, în interesul expansiunii teritoriale și al creșterii prosperității Rusiei. “ Acestea includ,  dispozitive de luptă măsurate în numărul de trupe, tehnologie, organizare și bugete,  instruire, manevre tactice, formațiuni și moralul trupelor. Indiferent de capacitatea de luptă are un aspect larg care implică bază de cunoștințe strategice, înțelegerea politici și obiective ale bazei doctrinare.   Ideea pe care îi va uni pe ruși  va trebui  susținută  prin mijloace financiare prin urmare, ar trebui să determine strategii de management pentru a proteja reputația conducătorilor de la Kremlin. Măreția națională a Rusiei a fost echivalentă cu ocuparea teritoriului, războiul era un stil de viață pentru ruși, războiul a fost un instrument de politică externă,  insistența Rusiei  pentru statutul de mare putere de a menține autoritatea asupra unor popoare non-ruse, în special este esențial  controlul zona conductelor. Politologul american  Joseph Nye ,,clasifica puterea  în trei categorii generale, constatând că, pentru a putea obține rezultatele dorite poți: 1) fie să constrângi prin amenințări, 2) fie să convingi prin recompensa, 3) fie să cooptezi pe ceilalți să-ți dorească același lucru ca tine. Primele două categorii reprezintă puterea hard ( puterea dură) , a treia este caracteristică pentru puterea soft ( puterea blândă). “
Forțele armate pot fi folosite pentru a anunța disponibilitatea și intenția, nu trebuie să fie amenințare explicită de forță doar pentru a descuraja intențiile altora iar dacă va fi nevoie va interveni în forță. Cercetătorul rus Alexandru Dughin aprecia că politica externă a Rusiei depinde de ,, calitatea  armatei ( în primul rând în ceea ce privește armamentul strategic) constituie temelia întregii politici rusești, axa ei și prin urmare, structura armatei  trebie să determine conturul general   acestei politci, să consolideze reperele strict poltici, armata va rămâne factorul cel mai important în politica rusească, deoarece însuși statutul politic al ţării, autoritatea, posibilitățile viitorului ei  depind, într-o asemenea  situație, în mod direct de Forțele Militare. “ Este nevoie de cel puțin cunoașterea culturei locale pentru a putea implementa valorile general acceptate prin intermediul mass-media  pentru a evita un conflict care ar putea deveni internațional având ca  exemplu izbucnirea primului război mondial. Media stabilește ordinea cetățeanului, dar și a factorului de decizie,  provocând ordinea de zi  factorului politic.  Socializarea   politică include  invăţarea  valorile fundamentale și principiile fundamentale pentru pregătirea acțiunilor individuale de integrare în  mediului cultural.    Kaiserul german  a jucat un rol important în aducerea în război pe  tot  continentul european  fiind  condus de mai multe ipoteze false.  Nu exista nici un motiv  pentru care acest război să devină mondial, până când Rusia a decis să intervină în favoarea Serbiei. Împăratul Wilhelm II-lea considera că ţarul nu va sprijini  nişte bandiţi. Kaiserul nu știa că ţarul  fost supus la presiuni din partea opiniei publice, cum ar fi demonstrații de stradă în masă în fața Ambasadei Austriei la Sankt Petersburg. Kaiserul  avea o părere greșită la felul cum va reacţiona   Rusia la evenimentele din Serbia în 1914, pentru că nu era conștient de importanța gândirii şi  mentalităţii  slavilor, considerată un protector creştinismului şi al slavilor, problemă întâlnită și azi de care se confruntă şi unele ţări în abordarea politicii externe a Federaţiei Ruse, de aceea este mult mai bine ca cei care au puterea, să se  înțeleagă reciproc. Occidentul este văzut ca un competitor ca o amenințare  ,, ca observator  experimentat, George Kenan a fost acela care a produs mutația din politică externă americană față de URSS prin disiparea iluziilor președintelui Roosevellt  referitoare la posibilitatea de a putea coopera cu Stalin. (Faimosul articol semnat de ,, X,, în revista Foreign Affairs a sosit exact la momentul în care alții  începuseră să vadă tot mai clar duritatea sistemului sovietic.) ’’ Este nevoie de cunoștințe de bază a trecutului politic si cultural diferit a tuturor.   Un stat care nu aparţine nici Europei nici Asiei, cu o cultură aparte deaorece   Fiodor Dostoievski spunea că:  ,, în Europa , noi am fost niște tătari, în Asia vom fi la rândul nostru, europeni. “ Informarea mediatică prezintă tinerilor câteva caractere care ar fi valori comune și  le oferă modele comportamentale . Tinerii folosesc adesea aceste informații pentru a dezvolta propria opinie, pentru că nu au atitudine semnificative și comportamente  esențiale.  Participarea la dezbaterea publică,  analiza critică a informațiilor  duce la formarea opiniei dezvoltate  ,, Pentru  a da naştere la o revoluţie socială reușită, avem nevoie de cinci factori cauzali interconectați care să intre  în combinație într-o anumită conjuctură: 1) o evoluție dependentă, 2) un stat dictatorial, represiv și exlusivist, 3) organizarea unor culturi politice ale rezistenței  eficiente și puternice, 4) o cădere economică și 5) o deschidere a sistemului de forțe externe ( o îndepărtare a factorilor de control internaționali. “  Nivelul ridicat de cunoștințe politice și informații politice cu privire la mass-media este în mare parte ca urmare a impactului mass-media , dar și receptarea comunicării  publicului.  Deschiderea internaţională se referă la respingerea controlului puterilor străine care își exercită dominarea unui stat prin intermediul unor organizații asupra națiunii  poate fi  rezultatul prăbușirii economiei.  C.F.Herman aprecia: ,, că fiecare criză este determinată prin combinarea , unei amenințări puternice, în măsura să afecteze scopurile de bază ale liderilor politici, a timpului foarte scurt înainte ca situația să evolueze într-un mod nedorit de ei și a efectului de surpriză “ Din punctul de vedere a elitei conducătoare de la Kremlin toate câștigurile din trecut trebuie să fie restaurate, iar majoritatea rușilor par să creadă sincer că va deveni din nou imperiu  Pentru ruși  este mai important statutul de mare imperiu decât faptele pe care le fac. Din punctu de vedere al elitei de la Moscova consolidarea guvernului central, care va asigura statului rus  un statut respectat, evitarea oricărui fel de conflict , precum și orice fenomen de infiltrare a democrației europene prin organizații pro-europene, întrucat progresul integrator conform valorilor și princiipilor europene poate reduce  suveranitatea naţională,  alternativ, sugerează o revenire , modele și principii proprii pe care Rusia le-a experimentat   de-a lungul evoluției istorice. Pentru a obține controlul complet asupra unei entități trebuie  determinată modul de comportament,    necesită stabilirea sistemului de ritualuri și obiceiuri pentru a asigura coeziunea de grup. Pentru  că funcţionarii aleşi au făcut o înțelegere politică pentru a crește eficiența   controlului asupra poporului, pentru ca individul să se subordoneze  regulilor instituie de  conducători, pentru că fiecare individ  să se conformeze comportamentului general acceptat, iar persoana care va avea un comportament deviant, va duce la izolarea individului în societate.

Capitolul III. Democraţia dirijată

III.1. Câinele de pază al democraţiei sau câinele lui Pavlov ?

Influența mass-media din Rusia  ca urmare a capacității sale de a alege ceea ce merită să fie trasmis  pentru a construi istorii credibile, s-au orientat spre modul de fabricare a informației, nu este neapărat ca tot ceea ce spune jurnalistul să fie fals, pur și simplu trebuie  inserați informații false pentru a modifica valoarea articolului. Este cunoscut faptul că  o minciună repetată  de foate multe ori devine adevăr,  acționând automat  precum ,, câinele lui Pavlov și ușoara lovitură de ciocan în genunchi pe care ne-o  aplică medicii ne amintesc de noțiunea de reflex: omul pasiv reacționează automat la anumiți stimuli.” Serviciile de securitate sau sistemul Putin sunt folosite pentru a suprima libertatea de exprimare, forțele de securitate continuă să folosească legile secretului de stat ca mijloc de intimidare a mass-media.  Cerecetătorul Steve LeVine expunea un caz de intimidare publică mediatică a ,, procurorul rus Yuri Skuratov care era hotarât sa aducă  acuzații de încalcare a legii familiei Elțin. Dar, în momentul culminant al investigaţiei mult mediatizate a acestuia a aparut un videoclip în care Yuri Skuratov se distra în pielea goală cu niște prostituate. Pentru a contracara orice acuzații ca videoclipul ar fi fals, Putin a susținut sus și tare în mod public că acesta este autentic. Kremlinul aproape că îi curgeau lacrimi de gratitudine față de Putin. “   Una dintre cele  mai riscante profesii în Rusia  este să fii ziarist  potrivit unui raport al Committe to Protect Journalists ( CJP) ,, Rusia era în 2006 pe locul trei în rândul celor mai periculoase țări pentru breaslă ( după Irak și Algeria) ,  cu 13 jurnaliști morți. “  Un an mai târziu conform unui alt  studiu al International News Safety Institute a dat publicității în primul trimestru al anului 2007,, că Rusia se afla pe locul  II, în topul celor mai periculoase state pentru activitatea ziariștilor – după Irak și înaintea Columbiei.  “ Nu există nici o îndoială că Vladimir Putin îi poate zdrobi pe cei care îl supără, cei care au făcut au terminat rău, potrivit  gândirii liberale tradiționalistă afirma că: ,, rolul democratic primordial al mass-media este acela de a acționa ca un câine de pază ( watchdog) la acțiunile statului. Rolul acesta este definit de obicei prin dezvăluirea abuzurilor în exercitarea a autorității de stat, deși  uneori  este extins pentru a include înlesnirea unor dezbateri generale cu privire  la funcționarea guvernării. “   Cele mai cunoscute victime ai regimului sunt  Alexandru Litvinenko  și Anna Poltikovskaia.  Alexandru Litvinenko un fost ofițer KGB a fugit în Marea Britanie, a fost otrăvit cu o substanță toxică radioactivă. În blocul unde locuia , criminalul  a tras patru focuri de arma în Anna Politkovskaia ,, pe  7 octombrie 2006 era și  ziua de naștere a președintelui de atunci  al Rusiei, Vladimir Putin – prilej pentru  cei mai  bănuitori sau pentru partizanii generici ai teoriilor conspiraționiste să  creadă  că a fost vorba  despre un ,, cadou macabru“  pe care cineva l-a făcut primului om în stat. “ Mass-media aservită autorităților  au declanșat o companie  pentru discreditarea ziariștilor care criticau președintele precum că: singurele canale prin care se trasmitea informația la nivel național sunt televiziunea și radioul iar ziarele nu au un impact asupra publicului din simplul motiv că la vremea respectivă puțini ruși citeau ziarele.  Nikita Petrov afirma că ,, istoria Rusiei i-a învațat pe oameni să fie indeferenți la suferința și moartea semenilor lor.  Oamenii sunt obisnuiti  cu moartea. Este o reacție psihică de indiferența față de moarte. “ Seria de asasinate politice au continuat pe 19 ianuarie 2009 a fost din nou rândul redacției Novaia Gazeta să îmbrace haine de doliu: ,,tânăra jurnalistă ( de 25 de ani) Anastasia Baburova a fost împușcată în miezul zilei, în plin centrul Moscovei, alături de un activist pentru  drepturile omului ( pe care îl însoțea), Stanislav Markelov ( ucis și el, cu câteva secunde înaintea jurnalistei) . “ Cererea urmează criteriile instituite de consumatori de altfel pe lângă funcția mass-media  de a informa  mai are și funcția de a distra, la acest capitol redactorii sunt liberi de alege orice temă.  În orice societate redactorii sunt obsedații de scandal, cu cât scandalul este mai mare cu atât crește ratingul a canalului de informare.  Un mare specialist în mass-media Europei de Est arată că : ,, mass-media comerciale, serios compromise, dacă chiar nu corupte de urmărirea profitului:- nu  stimulează  diferențierea și complexitatea crescândă esențiale pentru  societatea civilă;- nu sunt dedicate interesului public și nii  nu respectă rolul și responsabilitățile lor într-o societate democratică și astfel;            – nu servesc nevoilor informaționale ale societății civile.’’

În cazul Rusiei putiniene mijloacele finaciare sunt foarte eficiente pentru exercitarea de presiuni împotriva publicațiilor independente. Unii jurnaliști  sunt expuși în raport cu interesele private și oportunitățile  de profit  și sunt nevoiți de accepta jocul de a fi pragmatic, alții se autocenzurează din lipsă de perspective și posibilitatea : fie  ucis, abandonat sau exilat – acești factori sunt suficiente pentru  a descuraja un reporter ca să ia o conduita  comunicaţională corespunzătoare. Jurnaliștii primesc instrucțiunile fiind nevoiți  să anticipeze dacă subiectul la care lucrează corespunde cu cerințele primite de sus.  Politicul controlează legislația care la rîndul ei controlează puterea de acțiune a jurnaliștilor, dacă nu corespunde pozițiilor oficiale ale clasei politice căruia i s-ar putea afecta politicile comerciale. Controlul legislativ și administrativ sunt intrumentele de exercitare pentru stimularea unei  părți de furnizare a informațiilor care favorizează  evenimentele puterii. Unele resurse aflate sub controlul administrativ  sunt necesare pentru atingerea obiectivelor  controlului sistemului politic.   Condiționarea politică  poate acționa prin controlul administrativ și  blocarea conturilor în bănci, suspendarea,  plățiilor afectându-i grav  pe termen lung activitatea publicaței.  Presa privată  care a continuat să-și continue activitatea și-a asumat consecințe riscante, o  parte din ea a fost nevoită să treacă sub control guvernamental.  ,,  Analizele facute  de Elisabeth Noelle-Neumann au ridicat ,,problema influenţei ,,represive” a mass-media care nu reflecta totalitatea opiniilor prezente în rândul publicului, ci doar o parte ,,autorizata”. Cei care au opinii ,, legitime” se simt majoritari  și îndrăznesc să se exprime, iar cei care nu le impartașesc se retrag din dezbatere și nu-și exprimă convingerele pentru a nu fi respinși. Mass-media sunt acuzate ca mențin un consens artificial.”

III.2. Societatea civilă şi democraţia.

Statele Unite ale Americii reprezintă liderul mondial  al mediului global de securitate. Această condiție este cauzată de  valorile democratice care au  fost utilizate  de ani de zile din  pragmatismul  națiunilor Statelor Unite,  puterea sa economică enormă și responsabilitate militară în soluționarea crizelor și conflictelor. În Federaţia Rusă  puterea se bazează pe  manipularea politică și a exportului de resurse naturale pe când China se nu se implică în soluţionarea crizelor păstrând o poziţie neutră. Una din feonomenul prezenței internaționale a  Statelor Unite prezintă  atracția pentru tineretului  lumii precum  cultura comercială a Americii. După destrămarea  URSS, întrebarea pe care o punea Zbiegniew Brzezinski în condițiile în care Rusia era  îngenunchiată  : ,, dacă devine din nou puternică, oare nu va căuta să-și recâstige domeniul imperial pierdut? Și apoi, ar  putea  ea sa fie un imperiu si democratic? “ Din păcate,  SUA nu au știut cum, și nici nu  au încercat să-i integreze nici pe foștii aliați, nici pe noii aliații  sau mai tradițională într-un univers care combină  libertatea și multiculturalismul  cum au  făcut pe teritoriul lor.   După dezintegrarea URSS, majoritatea populației a țării se alfla într-o stare de ,, haos, frig, foame, pentru țăranii, pensionării, militari sau funcționari acestei Rusii devenite, din mare putere, un fel de pacient bizar al umanității, libertatea și democrația nu păreau deloc răsplata pentru umilința îndurată. “ Experiențele trăite a avut un impact puternic și asupra modului  de percepere a democrației, termenul de  liberal în Rusia este o insultă și doar o mică parte a populației dorește să se asocieze cu liberali.  Un analist al fenomenului KGB sublinia ,, democraţia rămâne un concept  străin pentru o mare  parte a populației, ea nu s-a născut din experiența, ci a fost doar declarată.“  Dezvoltarea democrației  ar fi schimbat multe lucruri  astfel încât atât  Rusia  cât și Statele Unite ar fi evitat multe conflicte și ar putea evita al treilea război mondial.  Conceptul de coexistență  este un principiu democratic, egalitatea culturilor,   presupune respect, indiferent de valorile numerice ale identității, cu care ne confruntăm. specificitatea este diversitatea sa. Este un loc mai mic decât globalizarea, care prevede ,, creșterea și accelerarea rețelelor economice și culturale care operează la scară și pe baza mondială. Globalizarea este strâns legată de dezbaterile despre ,, cultura mondială” și apare , în calitate de concept critic, la sfarsitul anilor ’80. “ Creșterea  culturii mondiale este determinată prin schimbările majore și evoluțiile de pe piețele și corporațiile internaționale în domeniul comunicațiilor , tehnologiilor multimedia și a sistemelor globale de producție și consum.  Indivizii se  schimbă  odată cu schimbarea tendințelor,   comunicând mai ușor, lumea a devenit sat global în planul tehnicii, coabitarea culturală presupune o schimbare intelectuală. Departe de abordarea noilor sisteme de tehnologie, de informare și comunicare pentru a sublinia valoarea eterogenității. Rusia  a devenit o realitate cu care trebuie să  se coabiteze.  Trasmiterea  informației în societatea de masă se face  în funcție de experiența de realitatea lor sociologică,  istorică și geografică. O informație identică este receptată în moduri diferite : nu ajunge doar sa emiți un mesaj să fie înțeleasă în mod corespunzător de către  de receptor. Comunicare nu se limitează la tehnologie, ea are o dimensiune politica, dar şi o condiționare culturală.   În comunicarea interpersonală dintre indivizii din contextul sociocultural, comunicarea  și schimbul de informații   nu va fi   receptat  în acelasi fel de individ,  pentru a se înțelege e nevoie de timp. Acest fapt se înscrie, alături cu sistemul de științific și educațional, în sânul unui complex  social și cultural, care mediază comunicarea societăților  între ele.  În sensul clasic al democrației, rolul  mass-media este de a răspândi și difuza  informații cu privire la problemele politice  și  publice în mod corect și la timp să informeze publicul, care la rândul său are un impact asupra procesului de luare a deciziilor la nivelul societății.Democrația are nevoie de cetățeni informații, democrația îi atribuie trei principii care vizează cele trei elemente ale procesului democratic :  ,,relația dintre cei conduși și conducătorii și cei conduși – mobilizarea cetățenilor și conștientizarea acestora în privința deciziilor politice; și relația dintre cetățeni – libera concurența a ideilor.” Samuel Huntington accentuează dezvoltarea culturii politice democratice ,, depinde în mare măsură de cât de mult cred oamenii în valorile democratice. Judecând după voința lor evidența de a se supune unor legi autoritare și de a permite serviciilor de securitate să joace un rol mai mare în societate, poporul rus poate afirma că dorește democrația, dar nu neapărat și crede în aceasta.” În ceea ce privește societatea civilă  ,,libertătile  individuale  sunt limitate, fiind afectată  în primul rând libertatea de exprimare.  Societatea  civilă  rusă este afectată de practicile puterii.  Asasinatele politice şi ameninţările la adresa jurnaliştilor induc un sentiment de frică ce prejudiciază libertățile individuale. “ Respectarea statului de drept, a libertăților fundamentale și a drepturilor omului, ar permite transformarea sa într-un partener de încredere. Opoziția în rândul populației Rusiei sunt relativ mici, unii au renunțat la luptă, iar cei care continuă să lupte, instituțiile statului le complică viața.   Utilizarea pentru discreditarea sau de intimidare a opoziției din partea  instituțiilor  guvernamentale, pentru că  într-o țară democratică  aceste instituții ar  trebuii să fie echilibrate.  Organizația  de tineret Nașîii , declarată pro-Putin a fost organizată ca consecință a alegerilor din Ucraina din 2004 și anume  protestele de pe Maidan, pentru a preveni astfel de acțiuni pe teritoriul Rusiei când forțele de ordine nu vor mai face față unor proteste masive vor intervenii Nașîii. Mass-Media joacă un rol important într-o educație democratică a cetățenilor, ea prescrie și indică regulile politice, structura politică de luare a deciziilor, de înțelegere, de mediere și coordonare în arena politică.  Factorii care pot face o schimbare democratică: ,,1) capacitatea opiniei publice de a se exprima liber; 2) capacitatea institutiilor sociale și publice de a se exprima liber.  Opinia publică a devenit un jucător politic, influențează toate domeniile,  determină  deciziile legiuitorului care la rândul lor  influenţează asupra  puterii executive  și cea judecatorească ,, sunt instrumentele opiniei publice: asigurarea unor căi paşnice şi ordonate pentru prezentarea şi analiza cererilor, pentru evaluarea lor în lumina princiipilor dreptății general acceptate  și pentru trasnformarea în realitate a celor care au fost recunoscute ca fiind legitime.” Uniunea Europeană a fost întotdeauna un factor de sprijin pentru cooperarea regională, prin asistență economică și acorduri de cooperare  prin dialog,  după cum sublinia și Jean Monnet, unul dintre  parinții Europei că:  ,, noi nu coalizăm state, ci unim, apropiem oameni”? “  Angajamentul  țărilor din cadrul Parteneriatul Estic  pe calea democrației, a statului de drept și economia de piață, în special cu obiectivele comune ale Uniunii Europene  de a extinde stabilitatea politică și economică  spre  această zonă a Europei.  Rusia nu a reușit să furnizeze o rețetă funcțională pentru democrație și nici UE nu a știut cum să-i apropie pe țările din cadrul Parteneriatului Estic.

III.3. Provocările noilor media.

Comunicarea la nivel mondial permite fluxul rapid de informații din toate domeniile de activitate .  Sunt numeroase instrumente pentru a  avea acees la informație  în funcție de preferințele utilizatorilor, iar acestea  sunt  suficiente pentru a produce o inteligență colectivă, în felul acesta  se structurează opiniile. Aceste reflectări devin disponibile online prin forumuri, comentarii, grupuri  devenind o obișnuință. Conform ,,teoriei dependenţei  care postulează că ,, mass-media sunt atât de importante pentru societate noastră încât depindem de ele pentru anumite funcții sociale. Derivă din viziunea funcţionalistă a societății și presupune că depindem de mass-media pentru a ne informa asupra mediului, pentru trasmiterea valorilor  culturale, pentru divertisment si pentru indentificarea și interpretarea  problemelor sociale-cheie. Fără mass-media care să performeze aceste funcții, noi ca indivizi, socitatea asa cu o stim astazi ar cadea in colaps.“  Comportamentul de masă devine tot mai importantă  în societatea modernă, industrializată,  ca urmare  fluxului de informații și fluxului de oameni, a sistemului de învățământ.  Construirea unei strategii de imagine, pentru  conducătorii de la Kremlin constituie unul din scopurile  prioritare pentru securitatea națională  care este  realizată prin intermediul politic, diplomatic, cultural, economic, militar, științific,  prin care statul garantează independența și suveranitatea, ordinea constituțională și sistemul său de valori. Cum acest lucru se poate face doar cu o revizuire a politicii ar trebui să fie o armonie de interese și valori între indivizi și grupuri. Imaginea cu care ești perceput îți permite o oarecare legitimitate de a interveni în forță pe teritoriul unui stat, iar prin ,, instrumentele de aplicare a forței și ideile referitoare la legitimitate se schimbă odată cu trecerea timpului și cu progresul tehnologic. Forța fără legitimitate produce haos; legitimitatea fără forța va fi rasturnată. “  Presiunea pe clasa politică este  o obligație asumată de către mass-media iar multe dintre funcțiile partidelor politice  au trecut în sfera mediatică precum  a încuraja publicul să creeze o identitate ideologică, a mobiliza alegătorii, pentru alegerea candidaților.  Unul dintre cei mai mari conducători ai tuturor timpurilor  Napoleon spunea: ,,   Trei ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete – a publicat buletinul armatei de rezervă. “     Salturile tehnologice  au impulsionat transformările de comunicare în masă  . Același lucru este valabil și în cazul celei de a patra generație, care se axează pe intențiile sociale și politice ale inamicului. Potrivit  teoreticianului   Thomas X. Hammes ,, fiecare generație succesivă a pătruns mai adânc pe teritoriul dușmanului în încercarea de al învinge.”  Însă nimic nu poate elimina schimbările  din viața   unei națiunii indiferent de cenzura statului și pînă  într-un final se găsesc soluții alternative iar internetul este unicul loc  unde mari comunități  pot comunica, permite o mai bună interacțiune, un feedback constant, a spart barierele naționale  fără costuri suplimentare  cu acces la nivel mondial. Cetățenii care sunt nemulțumiți ajung  să caute mai multe  puncte de vedere și anume obiectivitate, corectitudine iar informațiile furnizate de presa controlate de instituțiile statului  numai obiective nu sunt.     Aparitia noilor media  este, fără îndoială un factor pozitiv, a depășit  jurnalismul clasic, oferind o gamă largă de informații, reprezintă o ,, re-democratizare”   îi stimulează pe  tânăra generație  de a se implica în politică.   Dezvoltarea mijloacelor  de comunicare rapida și a vitezei extraordinare cu care sunt introduse permite  transmiterea informațiilor  și divertismentului pentru public chiar de catre nespecialiști.  Chiar dacă în cadrul unui eveniment  o  televiziune care inspiră sursă de incredere  din punctul de vedere  a autorităților ,,   trasmiterea se face în timp real, verificarea nu mai poate exista: comentatorul se află în postura de simplu jurnalist, care trebuie să analizeze totul la cald.“ Valoarea noilor media constă în potențialul lor este în   ceea faci cu ele, unii tineri doresc să își exprime părerea iar  blogurile permite dialogarea în timp real,  cultivarea imaginii unui personaj, are deschiderea necondiționată  pentru exprimare.    În  condițiile generalizării folosirii noilor media ( internetul, care implică site-urile organizațiilor, blogurile, forumurile de dezbateri, facebook, twitter) posibilitățile de trasmitere a informației se ,, democratizează: un pieton cu un telefon mobil aflat întâmplător la locul unui eveniment fotografiază sau filmează și apoi difuzează informațiile pe Youtube, pe un blog personal sau prin media clasică, mult înaintea jurnaliștilor. “ Acum, oamenii au acces la soluții interactive pentru a  se exprima liber, fără obstacole iar fenomenul contemporan de a crea un blog  indiferent de  interes,  este considerat ca fiind un instrument al democrației directe.    Cele mai multe mass-media moderne în prezent sunt axate pe  divertisment.  E necesar de creat mai multe pagini care  să fie axate pe divetisment care la rândul lor vor fi direcționa linkuri spre pagini în care materialul informatic  de pe sait le aduc la cunostină o analiză  critică guvernului.  Sociologii Dominique Cardon si Helene Delaunay-Teterel au incercat  sa vada de cate feluri sunt blogurile pe care le pot gasi. Ei au identificat patru categorii, in functie de tipul  de comunicare si de public:,, 1) Împărtăşirea gândurilor intime, 2) Conversaţia continuă, 3) Recrutarea unui public, 4) Blogul Cetatean. “ Explozia de blog-uri este unul dintre fenomenele cele mai izbitoare ale webului.  Este imposibil de estimat, deoarece fenomenul este în creștere în fiecare zi.   Blogurile unor persoane particulare se bucură de  o audiență și o putere de influențare a opiniei mai mare decât anumite ziare, reviste sau chiar posturi de televiziune.

Concluzie

Rolul  mass-media în reflectarea conflictelor rezultă că au capacitatea de a  concentra interesul publicului asupra unui eveniment sau altul, ierarhizând subiectele care alcătuiesc evenimentele curente. Determinarea agendei politice este de a nu  le  spune oamenilor ,, ce trebuie sa gândească”, ci ,,la ce trebuie să se gândească”.  Cultivarea opiniei publice  prin mass-media a stilurilor de viaţă, a valorilor, idealurilor, promovarea interesului național, şi practici culturale le transformă în politica externă propriu-zisă.  Statele autoritariste preferă o mai mare autonomie având pe ordinea de zi restricţii, cenzura, stimularea  financiară a anumitor televiziuni, noile media  a devenit  o redutabilă armă de luptă pentru grupurile de cetățenii activi împotriva autoritarismului. Noile mecanisme sunt un instrument  pentru a schimba opinii, atitudini şi comportamente. Mass-media în Federaţia Rusă încearcă să inpună cum să gândească editorii şi redactorii, lipsa libertății presei este asociată cu Partidul Rusia Unită pentru că patronii lor sunt potriviți din punct de vedere politic. Ca urmare a evenimetelor din Ucraina statele membre sunt obligate la crearea unui  proiect pentru un posibil val de  extindere , sunt obligate să abordeze  problemele şi să le caute rezolvarea, pentru crearea  stabilităţii și securităţii în regiune. Soluționarea potențialelor dificultăți care ar putea apărea. Utilizarea forţei pot afecta relațiile dintre  națiuni, doar cu mijloace inteligente şi democratice,prin cultivarea  opiniei publice pe plan  intern şi internaţional.    În privinţa prognozelor asupra modului de acţiune a celor de la Kremlin e nevoie de o  minimă cunoaştere a culturii ruseşti pentru diminuarea percepțiilor eronate .  Datorită sistemelor  de telecomunicații informaţia  a şters  graniţa oricăror critici faţă de puterea existentă. Accesul  la diferite surse de opinie credibile,   dezinformarea   opiniei publice în scopuri politice va fi mai greu de realizat.  Revoluțiile colorate din Georgia, revoluția trandafirilor,  în noiembrie 2003, Ucraina revoluția portocalie, în decembrie 2004 sau Kîrgîstan  revoluția lalelelor, din martie 2005 s-a produs datorită unei noi elite, educate cu valori europene și informațiile trasmise de ei au ajuns la receptori. Nu a fost o intervenție militară pentru a stabili democrația, și din punctul nostru de vedere considerăm că o ciocnire directă armată între Federația Rusă și Statele Unite ar duce la consecințe nefaste, doar cu strategii adecvate putem să transformăm Federația Rusă într-un partener de încredere cu lideri deschiși spre colaborare conform principiilor democratice. Lucrarea respectivă și-apus scopul de a stabili democrația în Federația Rusă prin intermediul mass-media începând cu anul 2016 și finalizându-se prin venirea la conducere a unui președinte  loial principiilor democratice,  ca urmare a alegerilor care vor avea loc în luna martie din 2018.

Bibliografie

1. Philippe Cabin, Jean-Francois Dortier, Comunicarea: perspective actuale, Ed. Polirom, Iasi, 2010.
2. Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, Mass media și societatea,, Ed. SNSPA, București,  2001.
3. Mihai Coman,  Introducere în mass-media., Ed. Polirom, Iasi, 2007..
4. Doru Pop, Mass Media si democratia,  Ed. Polirom, Iasi,  2001.
5. Alexandru Ioan Dumitriu,  Realități și perspective ale mediului  de securitate, Ed. Universitară 2010, București.
6. Ioan Vasil Gherghel, Forme de manipulare televizuală, Ed. Limes, Cluj Napoca , 2009..
7. Călin Hentea, Propaganda fără frontiere, Ed.  Nemira, București, 2002.
8. Cristina Coman, Comunicarea de criza:  Tehnici si strategii, Ed. Polirom, Iasi, 2009.
9. Cioroianu Adrian, Geopolitica Matrioșkăi: Rusia postsovietică în noua ordine mondială, Ed. Curtea Veche Publishing, București,  2009.
10. Oana Mihaela Mocanu, Politica Europeană de vecinătate: realizări și perspective, Ed. Nomina Lex, București, 2010.
11. Tim O’Sullivan, John Hartley, Danny Saunders, Martin Montgomery, John Fiske, Concepte fundamentale din stiintele comunicarii si studiile culturale, Iasi, Polirom 2001.
12. Hans J. Morgenthau, Politica intre natiuni: lupta pentru putere si luta pentru pace,  Ed. Polirom, Iasi,  2007.
13. Cristina Alexandrescu,  Asia Centrala: repere geopolitice, Ed. Didactică şi pedagogică,  Bucureşti, 2009.
14. Alexandru G. Dughin, Bazele geopoliticii, București, Eurasiatică,  2010.
15. Şimandan Matei, Elemente de geopolitică, Ed. Mirton, Timişoara, 2008.
16. Jean Sylvestre Mongrenier, Rusia ameninta oare Occidentul, Ed. Cartier 2010, Chisinău.
17. Paul Dobrescu, Geopolitica, Ed. Comunicare.ro ,   Bucureşti, 2000.
18. Zbiegniew Brzezinski, Europa Centrala si de Est in ciclonul tranzitiei, Ed.  Diogene, Bucureşti, 1995.
19. Cristopher Layne, Pacea iluziilor: marea strategie americana din 1940 pana in prezent,  Iasi, Polirom 2011.
20. Dorina Tanasescu, Felicia Dumitru, Marius Petrescu, Ion Cucui, Politici publice in spatiul euroatlantic, Ed. CA Publishing, Cluj-Napoca,  2011.
21. Cezar  Teclean, Comunitatea Statelor Independente,  Ed. Oim, Iaşi, 2006.
22. George Cristian Maior, Un război al minții, Editura RAO, Bucuresti 2010.
23. Zbiegniew Brzezinski, Marea tabla de sah, suprematia americana si imperativele sale geostrategice, Ed, Univers Enciclopedic.
24. Gheorghe Iliescu, Conexiuni între procesele  socializante si securitatea natiunii,  Bucuresti, Editura Top Form, 2005.
25. Laurenţiu Han, Intelligence şi management informaţional: provocări globale, informaţionale şi private, Ed. Academiei Naţionale de Informaţii ,, Mihai Viteazul” Bucureşti , 2011
26. Bazac Ana, Constandache George G, Tirziman, Comunicarea politica: repere teoretice şi decizionale, Ed. Vremea, Bucuresti, 2006.
27. Claudiu Săftoiu, Jurnalismul Politic: manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni , Editura Trei, București,  2003.
28. Silviu Neguț,  Geopolitica, Ed. Meteor Press, Bucuresti,  2008.
29. Jean- Noel Kapferer, Căile persuasiunii: modul de influențare a comportamentelor prin mass media și publicitate, Ed . comunicare.ro,  București,  2002 .
30. Harold D. Lasswell, ,, The Structure and Function of Communication in Society,, in Wilbur Schramm, (ed) Mass Comunication, University of Illinois, Urbana, 1969.
31. Simion Teodor, Noua dez/ordine geopolitică mondială, Ed. University  Press, Târgovişte, 2011, p. 190.
32. Noemi L. Shabo, Puterea şi actorii sistemului internţional contemporan, Cluj -Napoca, 2013.
33. Jean-Louis Dufur, Crizele internaţionale: De la Beijing (1900) la Kosovo (1999), Ed. Corint 2002, Bucureşti.
34. Robert Cooper, Destramarea Natiunilor: Ordine si haos in secolul XXI, Univers Enciclopedic , 2007.
35. Foran John,  Teoretizarea revoluţiilor, Ed. Polirom, Iasi , 2004.
36. Cristina Coman, Comunicarea de criză:  Tehnici si strategii, Polirom, Iasi, 2009, p. 206.
37. Gross Peter, Mass Media și democrația în țările Europei de Est, Ed. Polirom, Iași, 2004.
38. Amy Knight, KGB după KGB, editura Elit, 1996.
39. Adela   Rogojinaru,  Comunicare si cultura: aplicatii interdisciplinare, Ed. Tritonic,  2006.
40. Thomas X. Hammes, The Sling and the Stone: On War in the 21st Century, Zenith Press, St. Paul, MN, 2004.