Istoricul apariţiei şi dezvoltării legislaţiei cu privire la ocrotirea mediului în RM poate fi divizat în trei etape:a.) perioada de pînă la 1940,b.) perioada 1940-1993,c.) perioada contemporană – după 1993.Primele…

I. Dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos şi echilibrat din punct de vedere ecologic este un principiu-cadru, în care se regăsesc toate celelalte principii ale Dreptului mediului.Acest drept,…

Problema denumirii corecte a acestui domeniu preocupă cercetătorii în strînsă corelare cu problema recunoaşterii acestei ramuri de drept.D-a lungul timpului au fost înaintate diferite propuneri:– protecţia juridică a naturii;– dreptul…

I. Suveranitatea statelor în valorificarea resurselor naturale de pe teritoriul naţional şi protecţia mediului: ţine de dreptul statului de a decide limitele de folosinţă a resurselor naturale, concomitent statul fiind…

a.) poate lua naştere numai între persoane (fizice, juridice);b.) poartă caracter voliţional: poate apărea numai prin exprimarea voinţei (unice sau a ambelor părţi); voinţa iniţierii raportului poate fi exprimată atît…

I. Suveranitatea statelor în valorificarea resurselor naturale de pe teritoriul naţional şi protecţia mediului: ţine de dreptul statului de a decide limitele de folosinţă a resurselor naturale, concomitent statul fiind…

În literatura juridică se folosesc ca sinonime sintagma ,,subiect al raportului juridic” şi cea de ,,subiect de drept”, fără ca autorii să aibă în vedere deosebiri calitative între cele două…

În literatura juridică nu există un punct de vedere unitar cu privire la obiectul raportului juridic de Dreptul mediului.Principalele opiniile exprimate sînt :a) Obiectul raportului juridic – anumite acţiuni pe…

Conţinutul raportului juridic – totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care se nasc într-o relaţie concretă. În raporturile juridice de Dreptul mediului subiectele se prezintă întotdeauna ca titulari de drepturi şi obligaţii,…

I. Într-o opinie, sistemul izvoarelor Dreptului mediului cuprinde două categorii:* izvoare ce ţin de regimul de protecţie a naturii (Legea protecţiei mediului);* izvoare ce se referă la regimul de folosire…

Cauzele obiective ale apariţiei şi existenţei Dreptului mediului sînt înrădăcinate în condiţiile materiale ale vieţii, care s-au instaurat la etapa actuală în RM şi în lume în general.În literatura de…

Administrarea (gestiunea) resurselor naturale este o activitate de reglementare, evidenţă şi control al însuşirii primare a resurselor naturale, utilizării şi reproducerii lor.Regim de administrare – ansamblu unitar de măsuri de…

Acţiunea legislaţiei mediului în timp este marcată de două momente principale: momentul intrării în vigoare şi momentul încetării acţiunii legii. Altfel spus, din ce moment legea nouă va începe a…

Monitoringul ecologic – sistem de observaţii şi prognozări pentru relevarea schimbărilor stării mediului, descoperirea şi prevenirea proceselor şi tendinţelor negative. Monitoringul se realizează de către Ministerul Ecologiei, prin subdiviziunile sale.Exemple…

3.1. Statul în persoana autorităţilor administraţiei publice are obligaţia să asigure folosirea raţională şi suficientă a resurselor naturale, precum şi protecţia acestora indiferent de destinaţia lor.Sarcinile serviciului controlului de stat…

6.1. Diversitatea şi complexitatea problemelor ce ţin de protecţia mediului impun folosirea unor metode foarte variate privind soluţionarea acestora. Astfel, în cadrul procesului de elaborare şi aplicare a reglementărilor privind…

Pentru a ţine evidenţa cantităţii, calităţii şi altor caracteristici ale resurselor naturale, precum şi evidenţa volumului, caracterului, regimului de utilizare a acestora, se întocmesc cadastre de stat ale resurselor naturale.Nomenclatorul…

7.1. Evaluarea impactului asupra mediului (E.I.M.Î.) – activitate de interpretare a acestui eventual efect negativ produs mediului de o activitate preconizată, realizată prin expertiza ecologică.E.I.M.Î. se efectuează în scopul stabilirii…

1.1. Răspundere – obligaţia de a suporta consecinţele nerespectării unor reguli de conduită, obligaţie ce se incumbă autorului faptei contrare normelor sociale de conduită şi care poartă întotdeauna amprenta dezaprobării…

2.1. Răspundere penală – condamnarea publică, în numele legii, a faptelor infracţionale şi a persoanelor care le-au săvîrşit, condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrîngere prevăzute de lege.(art.50…