Jurnalism independent în stilul comunist al Coreei de Nord? Experiența mea cu Centrul pentru Jurnalism Independent

De Andrei Plop

Am fost selectat pentru a participa la un proiect dedicat jurnalismului responsabil și drepturilor omului, în cadrul căruia intenționam să realizez un film documentar despre muncitorii din Asia aflați în Republica Moldova, prejudecățile față de aceștia și posibilele forme de discriminare.

Ceea ce trebuia să fie o oportunitate de a realiza un material jurnalistic s-a transformat într-un conflict privind independența editorială, condițiile de lucru și finanțarea producției.

Vreau să clarific de la început un lucru: am știut că proiectul include un mentor. Nu am acceptat însă ca mentorul să îmi ceară în prealabil întrebările pe care intenționez să le adresez și numele persoanelor pe care vreau să le intervievez. De asemenea, nu sunt de acord ca documentarul să fie supus obligatoriu aprobării mentorului și donatorului.

Din punctul meu de vedere, aceste cerințe ridică întrebări serioase privind independența editorială.

Trebuie să cer voie pentru întrebările mele?

Am început documentarea pentru filmul documentar înainte de aprobarea proiectului. Până în prezent, am realizat patru interviuri și intenționam să discut cu muncitori indieni la locul de muncă și în spațiile în care locuiesc, precum și cu studenți din India care învață în Republica Moldova.

Nu am refuzat mentoratul și nici nu consider că un jurnalist nu are nevoie de feedback profesional. Un mentor poate semnala greșeli, poate recomanda surse suplimentare și poate contribui la îmbunătățirea unui material.

Problema apare atunci când mi se cere să comunic dinainte cu cine voi discuta și ce întrebări voi pune. Consider că alegerea interlocutorilor și formularea întrebărilor fac parte din procesul de documentare și trebuie să rămână în responsabilitatea echipei jurnalistice.

Am 38 de ani, am studiat la trei universități, am urmat un semestru la Universitatea din Varșovia și am aproximativ 20 de ani de experiență în blogging. Nu susțin că nu mai am nimic de învățat, dar nici nu consider că trebuie să solicit aprobarea cuiva pentru fiecare pas al activității mele jurnalistice.

Un mentor trebuie să ofere îndrumare, nu să transforme documentarea într-un proces în care jurnalistul trebuie să își justifice anticipat fiecare întrebare și fiecare interlocutor.

Două filtre obligatorii: mentorul și donatorul

Un alt aspect care m-a nemulțumit este faptul că, potrivit explicațiilor primite de la reprezentanții Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), materialul trebuie să treacă printr-un proces de aprobare din partea donatorului, pe lângă evaluarea mentorului.

Așadar, documentarul nu depinde doar de munca echipei care îl realizează, ci și de acceptarea sa în două etape distincte.

CJI susține că mentoratul nu reprezintă cenzură și că procedura de aprobare face parte din condițiile proiectului, anunțate de la început. Organizația a precizat, de asemenea, că participarea este benevolă și că nu impune participanților alte condiții decât cele comunicate anterior.

Respect dreptul CJI de a-și stabili regulile programului. Dar am și eu dreptul să contest aceste reguli și să refuz un format de lucru pe care îl consider incompatibil cu independența mea editorială.

Întrebarea mea rămâne simplă: unde se termină recomandarea profesională și unde începe controlul asupra conținutului jurnalistic?

De ce am comparat acest sistem cu stilul comunist al Coreei de Nord?

În discuțiile cu reprezentanții CJI, mi-am exprimat nemulțumirea față de un mecanism în care întrebările, interlocutorii și materialul final ajung să fie supuse unor filtre externe obligatorii.

De aici vine și comparația mea polemică cu stilul comunist al Coreei de Nord.

Nu afirm că activitatea CJI este identică cu sistemul de cenzură din Coreea de Nord. Comparația exprimă dezacordul meu față de ceea ce percep drept un exces de control asupra procesului jurnalistic.

Consider contradictoriu ca o inițiativă care promovează jurnalismul responsabil, drepturile omului și libertatea de exprimare să genereze asemenea neînțelegeri tocmai în privința autonomiei editoriale.

Libertatea presei nu înseamnă doar posibilitatea de a publica un material după ce acesta a fost acceptat de alte persoane. Înseamnă și responsabilitatea jurnalistului de a-și documenta subiectul, de a-și alege sursele și de a formula întrebările necesare, respectând legea, verificarea faptelor și normele etice.

Un documentar profesionist, dar fără buget inițial?

O altă problemă este finanțarea.

Din condițiile discutate, suma de 1.500 de dolari urma să fie achitată după finalizarea documentarului și aprobarea acestuia. Asta înseamnă că eu și Gabriela Suleac ar trebui să suportăm din resurse proprii cheltuielile necesare producției până la finalizare.

Un documentar presupune deplasări, filmări, echipamente și editare video. Pentru a realiza un material de calitate, sunt necesare resurse financiare, inclusiv pentru transport și pentru programe de editare.

Unde ați văzut realizarea unui film documentar profesionist cu un buget inițial de zero lei?

Dacă se dorește un produs jurnalistic profesionist, consider că trebuie să existe condiții financiare clare încă de la început. Nu mi se pare rezonabil să investim bani personali într-un proiect, iar plata să depindă ulterior de aprobarea mentorului și a donatorului.

Am solicitat ca bugetul de 1.500 de dolari să ne fie acordat de la început, mie și Gabrielei, pentru a putea acoperi cheltuielile de producție și a ne organiza activitatea în condiții normale.

De ce am decis să mă retrag

În urma schimbului de mesaje cu reprezentanții CJI, am decis să mă retrag din proiect. Nu am făcut acest lucru pentru că aș respinge orice formă de mentorat, ci pentru că nu sunt de acord cu cerințele privind comunicarea prealabilă a întrebărilor și interlocutorilor, cu aprobarea obligatorie în două etape și cu condițiile financiare ale producției.

Am aproximativ 20 de ani de experiență în blogging și consider că pot să îmi asum responsabilitatea pentru documentarea și realizarea unui material jurnalistic. Sunt deschis criticilor argumentate și recomandărilor profesionale, dar nu vreau să lucrez într-un cadru în care autonomia editorială devine un motiv permanent de dispută.

Prefer să renunț la această oportunitate decât să accept condiții cu care nu sunt de acord.

Nu cer privilegii și nu pretind că activitatea mea nu poate fi evaluată. Cer transparență, resurse adecvate și respect pentru independența editorială.

Pentru mine, libertatea de exprimare nu trebuie să fie doar un slogan folosit în proiecte și comunicate. Ea trebuie respectată și atunci când un jurnalist contestă regulile unei organizații care promovează libertatea presei.

Eu sunt Andrei Plop și aceasta este experiența mea. Nu am refuzat un mentor. Am refuzat condițiile pe care le consider o limitare a independenței mele editoriale.

Andrei Plop este blogger și autor al materialelor publicate pe Rubyskynews.com.

Revolut pentru muncitorii

VIDEO/ Bătaie pe Calea Victoriei: Tolea Ciumac, confruntare dură cu Daniel „Spartanu”

Ai o poveste interesantă sau un business care merită cunoscut? RubySkyNews te invită la interviu

Tragedia de la Măgdăcești: Ce pot face femeile agresate pentru a se proteja înainte să fie prea târziu

VIDEO/ Moldoveanul Ion s-a căsătorit cu Delphine din Camerun.

Unde au activat Maia Sandu, Igor Grosu, Natalia Gavrilița și Sergiu Litvinenco în perioada guvernării PCRM (2001–2009)