Un moldovean cu nasul tăiat a traversat Siberia și a ajuns la curtea împăratului Chinei. Povestea incredibilă a lui Nicolae Milescu Spătarul

În urmă cu aproximativ 350 de ani, un cărturar originar din ținutul Vasluiului a pornit din Moscova într-o călătorie de mii de kilometri spre una dintre cele mai îndepărtate și misterioase lumi pentru europenii secolului al XVII-lea. A traversat Siberia, a ajuns la frontiera Chinei și, în 1676, a intrat în Beijing, unde a fost primit la curtea împăratului Kangxi. Nu era explorator de profesie, ci diplomat, cărturar, geograf și poliglot. Numele lui: Nicolae Milescu Spătarul.

De la Milești, în ținutul Vasluiului, la curtea împăratului Chinei

Nicolae Milescu s-a născut în jurul anului 1636, în satul Milești din ținutul Vasluiului, într-o familie de mici boieri moldoveni. A primit o educație neobișnuit de solidă pentru epoca sa și a ajuns să cunoască mai multe limbi, printre care româna, latina, greaca, slavona și rusa, având de asemenea cunoștințe de turcă și de alte limbi folosite în mediul diplomatic. Sursele îl descriu drept unul dintre cei mai erudiți cărturari ai spațiului românesc din secolul al XVII-lea.

Viața lui a fost însă departe de a fi liniștită.

În tinerețe a intrat în conflicte politice în Moldova și, potrivit tradiției istorice consemnate în sursele dedicate lui, a fost pedepsit prin crestarea nasului. De aici provine și porecla de „Cârnul”, asociată cu imaginea sa de-a lungul timpului.

În loc să-i distrugă cariera, această experiență avea să fie doar începutul unei vieți extraordinare.

Diplomat moldovean în slujba țarului Rusiei

Milescu a activat în mediul diplomatic al Moldovei și Țării Românești și a călătorit în mai multe centre importante ale Europei și Orientului.

În 1671 a ajuns la Moscova, unde a intrat în serviciul țarului Aleksei Mihailovici. A devenit unul dintre oamenii importanți ai aparatului diplomatic rus și a lucrat în cadrul Departamentului Solilor, ocupându-se inclusiv de traduceri și probleme diplomatice.

Pentru conducerea rusă, Milescu era extrem de valoros: era educat, cunoștea mai multe limbi și avea experiență diplomatică.

Tocmai aceste calități l-au făcut candidatul potrivit pentru una dintre cele mai dificile misiuni diplomatice ale Rusiei din secolul al XVII-lea.

În 1675 pornește spre China

La 3 martie 1675, Nicolae Milescu a părăsit Moscova în fruntea unei mari solii rusești îndreptate spre China. Sursele Academiei de Științe a Moldovei menționează că expediția număra aproximativ 40 de oameni din suita diplomatică, la care se adăugau cazaci și alte persoane, în timp ce unele cercetări vorbesc despre un efectiv total de aproximativ 150 de oameni.

Misiunea avea mai multe obiective: rezolvarea disputelor dintre Rusia și China, dezvoltarea relațiilor comerciale și diplomatice și strângerea de informații despre teritoriile din Siberia și regiunea Amurului.

Drumul nu era unul obișnuit.

În loc să urmeze traseele tradiționale prin Mongolia, Milescu a ales o rută prin Siberia, spre Nerčinsk și apoi către China. A fost o călătorie extrem de dificilă, desfășurată pe drumuri terestre și pe râuri, folosind cai, bărci și alte mijloace disponibile în acea perioadă.

Prin Siberia, fără tren, fără șosele și fără hărți moderne

Astăzi, traversarea Siberiei cu trenul poate dura zile întregi. În secolul al XVII-lea, aceeași călătorie era o aventură cu totul diferită.

Milescu a trecut prin Tobolsk, apoi prin vastele teritorii siberiene, ajungând în regiunea lacului Baikal și mai departe către Selenga și Nerčinsk.

Jurnalul său conține observații despre râuri, lacuri, relief, populații locale, distanțe, drumuri și condițiile naturale ale regiunilor traversate.

Unul dintre lucrurile care îl diferențiază de mulți călători ai epocii este preocuparea pentru informația geografică. El nu se limita să povestească aventurile drumului, ci încerca să măsoare, să compare și să descrie teritoriile prin care trecea.

Surse istorice îl consideră autorul unor descrieri foarte importante ale Siberiei orientale, inclusiv ale lacului Baikal și ale sistemelor hidrografice din regiune.

O expediție care era și misiune diplomatică, și cercetare geografică

Solia lui Milescu nu poate fi privită doar ca o călătorie diplomatică.

Era, în același timp, o expediție de recunoaștere geografică și etnografică.

Milescu a adunat informații despre râuri precum Selenga, Angara, Ingoda și Uda și despre regiunea Amurului. Unele dintre aceste informații au devenit ulterior importante pentru cartografia rusă a Extremului Orient.

Înainte de plecare, Milescu s-a pregătit minuțios. A consultat relatări ale celor care mai fuseseră în China și a avut asupra sa instrumente și cărți de interes științific, inclusiv un compas, un astrolab, lucrări de optică și un dicționar chinezesc.

Cu alte cuvinte, nu pornea pur și simplu într-o aventură.

Știa că urma să intre într-o lume despre care trebuia să aducă informații cât mai precise.

În 1676 ajunge la Beijing

După luni de călătorie prin Siberia și Manciuria, Milescu a ajuns la Beijing în primăvara anului 1676.

Acolo îl aștepta una dintre cele mai importante întâlniri ale vieții sale: contactul cu împăratul Kangxi, unul dintre cei mai importanți conducători ai dinastiei Qing.

Kangxi era încă foarte tânăr, dar devenise deja una dintre figurile centrale ale Chinei.

Potrivit cercetărilor bazate inclusiv pe înregistrările curții Qing, Milescu a avut o întrevedere cu împăratul în iunie 1676.

Pentru un cărturar născut într-un sat din ținutul Vasluiului, întâlnirea cu împăratul Chinei reprezenta un moment extraordinar.

Nu a mers doar să negocieze. A observat totul

Aici se află una dintre cele mai importante contribuții ale lui Milescu.

În timpul șederii în China, el nu s-a limitat la activitatea diplomatică.

A observat orașele, drumurile, organizarea administrației, armata, religia, obiceiurile, arhitectura, comerțul și viața de zi cu zi.

A intrat în contact și cu misionari și oameni de știință europeni aflați la Beijing. Printre aceștia s-a numărat celebrul iezuit Ferdinand Verbiest, cu care Milescu putea discuta în latină.

Această rețea de contacte i-a permis să compare informațiile provenite din surse chineze, rusești și europene.

„Descrierea Chinei” – una dintre marile sale moșteniri

Experiența din China a stat la baza unor lucrări care aveau să-i asigure lui Milescu un loc important în istoria geografiei și a literaturii de călătorie.

Printre cele mai cunoscute se numără „Jurnal de călătorie în China”, „Descrierea Chinei” și lucrările sale despre fluviul Amur.

„Descrierea Chinei” nu este doar povestea unui călător.

Este o adevărată încercare de a prezenta o civilizație.

Milescu oferă informații despre geografia Chinei, orașe, instituții, populație, economie, tradiții, religie, arhitectură și modul de organizare al societății. Cercetările dedicate operei sale o consideră o sursă deosebit de importantă pentru cunoașterea Chinei secolului al XVII-lea.

O precizare importantă: nu a fost „primul european care a descoperit China”

O formulare întâlnită uneori în materiale populare spune că Nicolae Milescu ar fi fost unul dintre primii europeni care au „descoperit China” sau că ar fi ajuns acolo cu 200 de ani înainte ca Occidentul să cunoască Extremul Orient.

Această afirmație trebuie privită cu prudență.

Europenii cunoșteau China cu multe secole înainte de Milescu. Comercianți, misionari și diplomați portughezi, olandezi și alți europeni ajunseseră deja în China. De exemplu, există ambasade europene la Beijing încă din secolul al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea.

Importanța lui Milescu este alta.

El a fost unul dintre primii mari cărturari din spațiul românesc care a ajuns personal în China și a lăsat o descriere amplă și sistematică a călătoriei, a Siberiei și a societății chineze.

Mai mult, pentru istoria relațiilor ruso-chineze, misiunea sa din 1675–1678 reprezintă un episod important în perioada de început a contactelor diplomatice dintre cele două mari puteri eurasiatice.

Un paradox al istoriei: misiunea diplomatică nu a rezolvat toate problemele

Deși Milescu a ajuns la curtea imperială și a negociat cu autoritățile Qing, misiunea nu a produs toate rezultatele dorite de Rusia.

Una dintre problemele majore era cazul lui Gantimur, un lider din regiunea Amurului care trecuse de partea rușilor. Curtea Qing cerea returnarea lui, iar refuzul rușilor a contribuit la blocarea negocierilor comerciale și diplomatice.

Prin urmare, Milescu nu s-a întors din China cu un mare tratat care să rezolve definitiv problemele dintre cele două imperii.

Dar a adus ceva care, în timp, avea să fie poate chiar mai important: informație.

Întoarcerea prin Siberia

După șederea la Beijing, Milescu a pornit înapoi spre Siberia.

A revenit pe un traseu asemănător, traversând din nou regiuni uriașe și greu accesibile. În 1677 era din nou în zona Siberiei, iar ulterior s-a întors la Moscova.

Călătoria sa a durat mai mulți ani și a reprezentat una dintre cele mai spectaculoase misiuni diplomatice ale secolului al XVII-lea.

Dar înainte de China, Milescu făcuse deja ceva extraordinar

Expediția din China nu reprezenta singura sa mare contribuție.

Nicolae Milescu era și un important traducător și teolog.

Între anii 1661 și 1664, în timp ce se afla la Constantinopol, a realizat o traducere în română a Vechiului Testament, pornind în principal de la textul grecesc al Septuagintei. Manuscrisul acestei traduceri, păstrat în tradiția manuscriselor românești, are o importanță majoră pentru istoria limbii și culturii române.

Mai târziu, versiunea sa a fost valorificată în procesul care a dus la apariția Bibliei de la București din 1688, prima traducere integrală a Bibliei în limba română tipărită.

Așadar, același om care a descris China și Siberia a avut o contribuție importantă și la dezvoltarea limbii literare române.

A scris și primul manual de aritmetică în limba rusă

Milescu a avut preocupări intelectuale mult mai largi decât diplomația.

În 1672 a redactat „Arithmologion”, considerat primul manual de aritmetică în limba rusă. A scris și lucrări filozofice, teologice, istorice și geografice.

De aceea, în istoria culturii, Nicolae Milescu este descris nu doar ca diplomat, ci și ca erudit, polihistor, geograf, traducător și explorator.

De ce este important astăzi?

Povestea lui Nicolae Milescu Spătarul este impresionantă nu pentru că „a descoperit China”.

China era deja cunoscută europenilor.

Este impresionantă pentru că un om provenit din Moldova secolului al XVII-lea a reușit să ajungă într-unul dintre cele mai îndepărtate centre de putere ale lumii de atunci și să lase în urmă informații importante despre teritorii pe care foarte puțini europeni le cunoșteau direct.

El a traversat Siberia într-o perioadă în care nu existau căi ferate, automobile, avioane sau hărți moderne.

A călătorit pe râuri și pe uscat, a trecut prin zone izolate și a documentat ceea ce vedea.

Iar când a ajuns la Beijing, nu s-a comportat doar ca un diplomat.

A privit lumea cu ochii unui cărturar.

A măsurat, a comparat, a întrebat, a notat și apoi a transformat experiența într-o operă care avea să circule în lumea intelectuală europeană.

De la satul Milești la Beijing

Poate cea mai fascinantă parte a poveștii sale este contrastul.

Nicolae Milescu s-a născut într-un colț al Moldovei.

A trecut prin intrigile politice ale Moldovei, a ajuns la Constantinopol, a călătorit în Europa, a intrat în serviciul țarului Rusiei și, în cele din urmă, a pornit spre extremitatea Asiei.

În 1676, după mii de kilometri de drum, omul cu nasul mutilat în urma unei pedepse politice ajungea în fața unuia dintre cei mai puternici conducători ai lumii: împăratul Kangxi.

Este una dintre acele povești care par desprinse dintr-un roman de aventuri.

Dar documentele și lucrările lui Milescu arată că, în spatele legendei, a existat un personaj real, extrem de cultivat și ambițios.

Nicolae Milescu Spătarul a murit la Moscova în 1708, la vârsta de aproximativ 72 de ani.

A lăsat în urmă traduceri, tratate, scrieri teologice și istorice, dar mai ales mărturii despre una dintre cele mai dificile călătorii diplomatice ale secolului său.

Un moldovean plecat din ținutul Vasluiului a traversat Siberia și a ajuns la Beijing cu mai bine de trei secole în urmă. Nu a „descoperit” China pentru Europa. A făcut însă ceva poate la fel de important: a privit China și Siberia cu ochii unui cărturar și a lăsat lumii o parte din ceea ce a văzut.

Iar acesta este motivul pentru care numele lui Nicolae Milescu Spătarul merită să fie cunoscut mult mai bine astăzi.

VIDEO/ Moldoveanul Ion s-a căsătorit cu Delphine din Camerun.

Unde au activat Maia Sandu, Igor Grosu, Natalia Gavrilița și Sergiu Litvinenco în perioada guvernării PCRM (2001–2009)