„Parteneriat pentru justiția tranzitorie: construirea de punți între Armenia, Moldova și Suedia” — ce fel de punți construim dacă transparența selecției rămâne neclară?

De Andrei Plop,

Centrul de Analiză și Prevenire a Corupției (CAPC) a anunțat organizarea atelierului „Documentarea statului capturat: jurnalism, memorie publică și prevenirea repetării”, un eveniment dedicat jurnaliștilor interesați de justiția tranzitorie, documentarea statului capturat, memoria publică și rolul presei în prevenirea repetării abuzurilor.

Pentru mine, participarea la acest atelier nu s-a încheiat odată cu ultima prezentare. Am plecat de acolo cu ideea că temele discutate pot fi transformate în materiale care să contribuie la păstrarea memoriei publice asupra unor cazuri importante din perioada statului capturat.

Dar după ce am transmis articolul pe care l-am redactat, a apărut o întrebare pe care consider că trebuie să o pun public: cât de transparent este procesul prin care sunt selectați participanții care urmează să realizeze articole finanțate în cadrul proiectului „Parteneriat pentru justiția tranzitorie: construirea de punți între Armenia, Moldova și Suedia”?

Totul a început cu anunțul atelierului

În anunțul privind participarea la atelier exista un element care, ulterior, a devenit pentru mine foarte important.

Sub titlul „Bonusul cel mare”, CAPC anunța:

„Cei mai activi și implicați participanți vor fi selectați pentru a realiza articole jurnalistice finanțate în cadrul proiectului «Parteneriat pentru justiția tranzitorie: construirea de punți între Armenia, Moldova și Suedia».”

Așadar, încă înainte de desfășurarea atelierului, participanților li se comunica faptul că evenimentul nu reprezenta doar o activitate de instruire.

Exista și posibilitatea unei selecții pentru realizarea unor articole jurnalistice finanțate.

Iar când este anunțată o selecție, devin importante criteriile după care aceasta se face.

Cine sunt cei „mai activi și implicați”?

Cum sunt identificați?

Când sunt evaluați?

În baza participării la atelier?

În baza articolelor transmise ulterior?

În baza experienței?

În baza calității documentării?

Sau printr-o combinație de criterii?

Aceste întrebări nu sunt secundare, mai ales atunci când selecția este legată de finanțarea unor materiale jurnalistice.

Șase persoane au participat la atelier

La atelier au participat șase persoane. Am fost unul dintre cei șase participanți.

Am urmărit prezentările, discuțiile și materialele prezentate și, după atelier, am decis să scriu un articol .

Am considerat că acest caz se potrivește temelor discutate: stat capturat, memorie publică, justiție tranzitorie, responsabilizare și rolul presei în documentarea unor evenimente importante.

Articolul meu a fost construit pe baza temelor prezentate la atelier și a materialelor PowerPoint prezentate participanților. Am încercat să aplic aceste concepte asupra unui caz concret și să explic de ce acesta merită păstrat în memoria publică.

Am transmis articolul către CAPC.

Ulterior, am primit răspunsul Cristinei Dumbravan, comunicator CAPC, prin care mi s-a explicat că materialul meu se apropie mai mult de un articol de analiză și reflecție asupra unui caz relevant pentru memoria perioadei statului capturat decât de o investigație jurnalistică propriu-zisă.

Accept faptul că acesta poate fi punctul de vedere editorial al CAPC.

Dar aici începe întrebarea mea privind transparența.

Ce s-a întâmplat cu ceilalți participanți?

După atelier, situația materialelor pentru finanțare a devenit foarte interesantă.

Din informațiile pe care le-am verificat, patru dintre cei șase participanți nu au transmis niciun articol pentru finanțare.

Eu sunt unul dintre participanții care a transmis un articol și am primit deja un răspuns negativ.

În ceea ce privește cel de-al șaselea participant, la acest moment nu am confirmarea dacă a transmis sau nu un articol.

Prin urmare, avem următoarea situație:

Șase participanți la atelier.

Patru nu au transmis articole.

Eu am transmis un articol și am primit răspuns negativ.

Despre al șaselea participant nu este clar dacă a transmis un articol.

Și atunci apare întrebarea care, în opinia mea, nu poate fi evitată:

Cum au fost selectați „cei mai activi și implicați participanți” dacă patru dintre cei șase nu au transmis niciun articol?

Aceasta este întrebarea centrală.

Nu spun că articolul meu trebuia finanțat.

Nu spun că răspunsul negativ primit de mine este greșit.

Nu spun că alt participant nu merită finanțarea.

Întreb cum a fost făcută selecția.

Cum selectezi „cei mai buni” dacă nu ai toate materialele?

În orice proces de selecție în care sunt evaluate materiale, logica este relativ simplă: primești materialele, le analizezi, le compari în raport cu criteriile stabilite și apoi iei decizia.

Dar în situația de față avem o particularitate.

Majoritatea participanților nu au transmis articole.

Atunci întrebarea este:

Ce a fost comparat?

Ce materiale au fost evaluate?

Câte articole au fost considerate eligibile?

Câte articole urmau să fie finanțate?

Și, mai ales:

Procesul de selecție este finalizat sau nu?

Pentru că eu am primit deja un răspuns negativ, iar dacă selecția finală nu este încă încheiată, atunci vreau să înțeleg natura acestui răspuns.

Dacă selecția este finalizată, atunci vreau să știu în baza căror materiale și criterii s-a ajuns la rezultat.

Ce înseamnă „cei mai activi și implicați”?

Formularea din anunțul CAPC trebuie, în opinia mea, clarificată.

„Cei mai activi și implicați participanți” este o formulare care poate avea mai multe interpretări.

Activ înseamnă că ai pus multe întrebări?

Implicat înseamnă că ai participat la discuții?

Sau contează articolul transmis ulterior?

Poate conta experiența profesională?

Poate conta subiectul ales?

Poate conta nivelul de documentare?

Dacă există criterii clare, consider că acestea trebuie făcute cunoscute.

Pentru că aici nu discutăm doar despre participarea la un atelier.

Discutăm despre accesul la o oportunitate de finanțare.

Dar ce fel de „punți” construim?

Aici ajung la însăși denumirea proiectului:

„Parteneriat pentru justiția tranzitorie: construirea de punți între Armenia, Moldova și Suedia”.

Este o denumire care vorbește despre colaborare și despre construirea unor punți.

Dar mă întreb:

Ce fel de punți construim dacă nu avem suficientă transparență asupra procesului prin care sunt selectați cei care vor beneficia de finanțare?

O punte se construiește pe fundație.

Iar în cazul unui proiect despre justiție tranzitorie, una dintre fundații ar trebui să fie tocmai transparența.

Dacă discutăm despre stat capturat, despre instituții, despre mecanismele care au permis abuzuri și despre prevenirea repetării lor, trebuie să fim foarte atenți ca propriile noastre proceduri să nu lase loc acelorași întrebări pe care le adresăm altora.

Nu spun că procesul CAPC este netransparent.

Spun că, în forma în care îl cunosc eu acum, există suficiente întrebări pentru care consider că este nevoie de explicații.

„În stil moldovenesc”?

În Republica Moldova am văzut de foarte multe ori concursuri, selecții și procese decizionale despre care publicul află rezultatul, dar nu întotdeauna află suficient de clar cum s-a ajuns la acel rezultat.

Nu vreau să afirm că acesta este cazul proiectului CAPC.

Ar fi o concluzie pe care nu o pot trage fără dovezi.

Dar tocmai de aceea întreb:

Este această selecție complet transparentă?

Dacă da, atunci răspunsul ar trebui să fie simplu.

Să ni se spună câte materiale au fost primite, câte vor fi finanțate, care sunt criteriile și când a fost făcută selecția.

În acest fel, orice suspiciune dispare.

Eu nu cer să fiu selectat

Vreau să fie foarte clar.

Nu scriu acest articol pentru a cere CAPC să îmi finanțeze materialul.

Dacă articolul meu nu corespunde criteriilor, accept acest lucru.

Dacă este considerat analiză și nu investigație, accept această diferență.

Dacă îi lipsesc elemente de documentare, vreau să știu care sunt acestea.

Dar tocmai pentru că accept evaluarea, vreau să existe și criterii clare.

În răspunsul primit de la CAPC mi s-a explicat că pentru autorii selectați urmau să existe repere privind metodologia de documentare, verificarea informațiilor, dreptul la replică, volumul materialului și etapele de lucru.

Dacă aceste repere urmau să fie stabilite în etapa de colaborare cu autorii selectați, atunci articolul meu, redactat independent după atelier, nu avea cum să fie identic cu o investigație dezvoltată ulterior împreună cu echipa proiectului.

Și tocmai aici cred că a existat o diferență de așteptări care trebuie clarificată.

Vorbim și despre finanțare externă

Mai este un element important.

Proiectul se numește „Parteneriat pentru justiția tranzitorie: construirea de punți între Armenia, Moldova și Suedia”, iar articolele urmau să fie finanțate în cadrul proiectului.

În aceste condiții, consider normal să existe transparență și asupra componentei financiare:

Cine finanțează proiectul?

Care este bugetul destinat articolelor jurnalistice?

Câte articole urmează să fie finanțate?

Care este valoarea finanțării pentru fiecare articol?

Nu afirm că există vreo problemă cu finanțarea.

Nu afirm că banii sunt administrați incorect.

Cer doar ca informația să fie publică și clară.

Dacă vorbim despre un proiect care promovează transparența și responsabilitatea, cu atât mai mult ar trebui ca informațiile despre finanțare și selecție să fie accesibile.

Am solicitat deja publicarea materialelor

Din acest motiv, am făcut anterior o solicitare publică adresată CAPC pentru ca, în măsura în care este posibil și cu respectarea drepturilor autorilor, să fie făcute publice materialele transmise de participanți, materialele selectate pentru finanțare și criteriile în baza cărora au fost selectate.

Nu pentru a ataca pe cineva.

Nu pentru a expune participanții.

Nu pentru a demonstra că articolul meu este mai bun.

Ci pentru a putea vedea concret cum funcționează selecția.

Dacă există articole mai bune, foarte bine.

Vreau să le văd.

Dacă există investigații care corespund standardelor proiectului, vreau să înțeleg ce le diferențiază.

Asta ar fi util pentru toți participanții.

Întrebările mele către CAPC

În acest moment, cred că sunt necesare câteva răspunsuri clare:

1. Câte articole jurnalistice urmau să fie finanțate?

2. Câte articole au fost efectiv primite?

3. Care sunt criteriile concrete pentru „cei mai activi și implicați participanți”?

4. Au fost aceste criterii comunicate participanților înainte de selecție?

5. Când a început procesul de selecție?

6. Este selecția finalizată?

7. Dacă selecția nu este finalizată, de ce am primit deja un răspuns negativ?

8. Dacă selecția este finalizată, în baza căror materiale s-a făcut evaluarea, în condițiile în care patru dintre cei șase participanți nu au transmis articole?

9. Care este numărul final de articole care vor fi finanțate?

10. Care este bugetul destinat finanțării acestor articole și care este valoarea finanțării per material?

11. Vor fi făcute publice rezultatele selecției și criteriile aplicate?

Transparența este mai importantă decât rezultatul meu personal

Nu vreau să transform acest subiect într-o dispută personală între mine și CAPC.

Eu am transmis un articol.

CAPC l-a evaluat și mi-a comunicat că nu îl consideră potrivit pentru categoria materialelor finanțate.

Am înțeles răspunsul.

Dar există o întrebare mai mare decât articolul meu.

Este transparent procesul prin care sunt selectați participanții care primesc posibilitatea de a realiza articole finanțate?

Pentru că proiectul vorbește despre justiție tranzitorie.

Vorbește despre stat capturat.

Vorbește despre memorie publică.

Vorbește despre prevenirea repetării abuzurilor.

Și vorbește despre construirea de punți între Armenia, Moldova și Suedia.

Atunci trebuie să ne întrebăm și:

Ce fel de punți construim?

Punți bazate pe criterii clare, transparență și încredere?

Sau punți în care participanții află rezultatul, dar trebuie să întrebe ulterior cum s-a ajuns la el?

Eu cred că un proiect despre justiție tranzitorie trebuie să aleagă fără ezitare prima variantă.

Nu cer să fiu selectat.

Nu cer finanțarea articolului meu.

Cer transparență asupra procesului.

Pentru că, dacă vrem să construim punți, fundația lor trebuie să fie solidă.

Andrei Plop

Rubyskynews.com va solicita punctul de vedere al CAPC și îl va publica integral în cazul în care organizația va transmite clarificări privind selecția, criteriile aplicate și finanțarea articolelor.

Recomand să citiți și acest articol

Mariana Rață și Galina Bostan au instruit jurnaliști despre justiția tranzitorie și documentarea statului capturat

VIDEO/ Moldoveanul Ion s-a căsătorit cu Delphine din Camerun.

Unde au activat Maia Sandu, Igor Grosu, Natalia Gavrilița și Sergiu Litvinenco în perioada guvernării PCRM (2001–2009)