Franța, Spania, Belgia, Țările de Jos, Ungaria, Slovacia și Grecia încă cumpără gaz rusesc: Europa critică Moscova pentru războiul din Ucraina, dar continuă afacerile cu Rusia

În timp ce Uniunea Europeană condamnă războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei și încearcă să reducă dependența energetică de Moscova, mai multe state membre și companii europene continuă, în 2026, să primească sau să aibă contracte pentru gaz rusesc.

Datele oficiale ale Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Energie (ACER) arată că gazul rusesc reprezintă încă aproximativ 12% din consumul de gaze al Uniunii Europene. În primele luni ale anului 2026, importurile rusești chiar au crescut: livrările prin conducte au avansat cu 7%, iar importurile de GNL cu 11% față de aceeași perioadă din 2025.

Situația scoate în evidență una dintre cele mai controversate contradicții ale politicii europene: Rusia este criticată și sancționată pentru războiul din Ucraina, însă companii europene continuă să plătească pentru gazul rusesc, în baza unor contracte comerciale existente.

Franța – unul dintre cei mai mari destinatari ai GNL rusesc

Franța este în prezent principala destinație europeană pentru GNL provenit din proiectul rusesc Yamal LNG.

În primele șase luni ale anului 2026, Franța a primit 51 de transporturi, însumând aproximativ 3,74 milioane de tone de GNL.

Printre companiile europene cu contracte importante se află TotalEnergies și Engie.

TotalEnergies deține aproximativ 20% din Yamal LNG și continuă să fie implicată în proiectul rusesc. Compania franceză are contracte pentru GNL provenit din Rusia.

Și Engie are un contract pe termen lung cu Novatek pentru aproximativ 1 milion de tone de GNL pe an, cu termen până în 2041.

Situația TotalEnergies este deosebit de interesantă deoarece compania franceză încearcă să-și reducă expunerea la Rusia, dar nu s-a retras complet din sectorul gazelor rusești. Compania continuă să dețină participația de 20% în Yamal LNG.

Spania – Naturgy continuă să aibă contract cu Rusia

Spania este o altă importantă poartă de intrare pentru gazul rusesc.

În primul semestru din 2026, porturile spaniole au primit 34 de transporturi Yamal LNG, aproximativ 2,50 milioane de tone.

Compania spaniolă Naturgy are unul dintre cele mai importante contracte europene cu Yamal LNG.

Este un contract pe termen lung, ceea ce explică de ce livrările continuă chiar dacă UE a început deja eliminarea gazului rusesc.

În iunie, Comisia Europeană a clarificat că, din 2027, companiile europene nu vor putea pur și simplu să redirecționeze GNL-ul rusesc către țări din afara UE pentru a evita interdicția. Printre companiile afectate se află Naturgy, TotalEnergies și SEFE.

Belgia – Zeebrugge, una dintre principalele porți pentru gazul rusesc

Belgia ocupă un loc special în această schemă.

În primele șase luni din 2026, Belgia a primit 37 de transporturi Yamal LNG, însumând aproximativ 2,70 milioane de tone.

Terminalul de la Zeebrugge, operat de Fluxys LNG, a fost cel mai important punct european de descărcare pentru Yamal în această perioadă.

Totuși, trebuie făcută o distincție importantă: Fluxys este operatorul infrastructurii și nu trebuie prezentată automat drept cumpărător al gazului rusesc.

Autoritățile belgiene confirmă că transbordarea GNL-ului rusesc s-a realizat la terminalul Fluxys LNG din Zeebrugge.

Țările de Jos – gaz rusesc prin Rotterdam

Și Țările de Jos continuă să primească GNL rusesc.

În primele șase luni ale anului, au fost înregistrate 12 transporturi, aproximativ 882.000 de tone.

ACER confirmă că Olanda se află printre cele patru state membre prin care continuă să intre în UE GNL rusesc în baza contractelor autorizate: Franța, Belgia, Spania și Țările de Jos.

Portugalia – volume mai mici, dar tot există importuri

Portugalia a primit volume mult mai mici.

În prima jumătate a anului 2026 au fost înregistrate două transporturi Yamal LNG, aproximativ 147.000 de tone.

Portugalia nu se află însă printre cele patru state identificate de ACER drept puncte principale pentru contractele rusești de GNL autorizate pe termen lung. Datele privind Yamal arată însă că transporturi rusești au ajuns efectiv în porturi portugheze.

Germania – SEFE are încă un contract cu Yamal

Cazul Germaniei este unul dintre cele mai controversate.

Germania nu este în prezent una dintre principalele țări în care sunt descărcate direct transporturile Yamal LNG, dar compania germană de stat SEFE – Securing Energy for Europe, fosta Gazprom Germania, are un contract important cu Yamal LNG.

Guvernul german a confirmat că subsidiara SEFE Singapore are un contract pentru aproximativ 2,9 milioane de tone de GNL anual, cu livrări contractuale până în 2040.

Prin urmare, Germania este un exemplu foarte bun al diferenței dintre locul unde este descărcat gazul și compania care îl cumpără contractual.

SEFE a fost chiar naționalizată de guvernul german după izbucnirea crizei energetice, pentru a elimina influența directă a Rusiei asupra companiei. Cu toate acestea, contractul pentru GNL rusesc a rămas în vigoare.

Ungaria – unul dintre cei mai mari cumpărători de gaz rusesc prin conducte

Dacă trecem de la GNL la gazul transportat prin conducte, situația devine și mai interesantă.

Ungaria continuă să primească gaz rusesc prin sistemul TurkStream.

Principalul cumpărător este compania energetică de stat MVM.

Potrivit unei analize S&P Global, contractul MVM cu Gazprom este de aproximativ 4,5 miliarde de metri cubi pe an.

Ungaria este unul dintre statele UE cele mai dependente de gazul rusesc și a criticat în mod repetat politica Bruxellesului de eliminare a acestuia.

Slovacia – SPP cumpără în continuare gaz rusesc

Și Slovacia continuă să primească gaz rusesc prin conducte.

Compania slovacă SPP – Slovenský plynárenský priemysel are un contract cu Gazprom Export.

SPP a confirmat în iunie 2026 că a negociat cu Gazprom Export condițiile livrărilor pentru 2026 și că acestea au fost adaptate pentru a respecta noul cadru REPowerEU.

Contractul este estimat la aproximativ 2,5–3 miliarde de metri cubi anual.

Grecia – DEPA, Metlen și alte companii

Grecia este un alt stat UE care continuă să aibă legături comerciale cu gazul rusesc.

Printre companiile grecești asociate contractelor pentru gaz rusesc se numără:

• DEPA
• Metlen Energy & Metals
• PPC – Public Power Corporation

S&P Global estimează contracte de aproximativ 2 miliarde m³/an pentru DEPA, 600 milioane m³/an pentru Metlen și aproximativ 200 milioane m³/an pentru PPC.

Contractele grecești au termene diferite, iar o parte dintre ele urmează să expire înainte de intrarea deplină în vigoare a interdicției europene.

Lista principalelor țări și companii

Europa plătește miliarde Rusiei înainte de interdicție

Datele Urgewald/Kpler arată amploarea fenomenului.

Numai în primele șase luni ale lui 2026, UE a primit 136 de transporturi Yamal LNG, cu aproape 9,97 milioane de tone de GNL.

Valoarea estimată a acestor importuri a fost de aproximativ 5,96 miliarde de euro.

Mai mult, 97% din toate transporturile Yamal LNG din primele șase luni ale anului au ajuns în Uniunea Europeană.

China, în schimb, a primit doar patru transporturi în aceeași perioadă.

Cu alte cuvinte, în 2026 Europa a devenit chiar mai importantă pentru exporturile proiectului Yamal LNG decât în anii precedenți.

Când intră în vigoare interdicția?

UE a adoptat un calendar gradual pentru eliminarea gazului rusesc.

Pentru GNL, importurile în baza contractelor pe termen scurt au fost interzise începând cu 25 aprilie 2026, iar pentru contractele pe termen lung interdicția intră în vigoare la 1 ianuarie 2027.

Pentru gazul rusesc transportat prin conducte, contractele pe termen scurt sunt vizate de interdicție din 17 iunie 2026, în timp ce pentru contractele pe termen lung termenul final este în 2027, cu anumite perioade de tranziție prevăzute de legislația europeană.

Regulamentul european prevede și unele excepții temporare pentru statele fără ieșire la mare, în special în situații în care livrările alternative nu pot fi asigurate.

Marea contradicție europeană

Problema ridică o întrebare incomodă.

Cum poate Europa să condamne Rusia pentru războiul împotriva Ucrainei și, în același timp, să continue să cumpere miliarde de euro în energie rusească?

Răspunsul este, în primul rând, unul comercial și juridic.

Multe dintre contractele existente au fost semnate cu mult înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei din 2022 și au termene de valabilitate de zeci de ani.

În plus, gazul este tranzacționat pe o piață europeană integrată. ACER avertizează că gazul importat într-o anumită țară nu este neapărat consumat în acea țară, deoarece poate fi revândut și transportat peste frontiere. Din acest motiv, consumatorul final al unei anumite molecule de gaz rusesc este foarte dificil de identificat.

Există însă și o dimensiune politică.

În timp ce Rusia continuă războiul împotriva Ucrainei, Europa continuă să ofere bani, infrastructură și servicii logistice pentru o parte a industriei energetice rusești.

Chiar organizația Urgewald subliniază că Yamal LNG depinde de porturi europene, transportatori internaționali și servicii europene pentru ca exporturile să poată continua.

Iar datele sunt greu de ignorat: în prima jumătate a lui 2026, în timp ce Rusia își continua ofensiva împotriva Ucrainei, UE a primit 97% din exporturile Yamal LNG, în valoare estimată de aproape 6 miliarde de euro.

Astfel, paradoxul european este următorul: Bruxelles-ul pregătește eliminarea completă a gazului rusesc, dar până la intrarea deplină în vigoare a interdicției, companiile europene continuă să execute contracte cu furnizorii ruși, iar miliarde de euro continuă să ajungă în sectorul energetic al Rusiei.

Notă editorială: „cumpărător” și „operator de terminal” nu sunt sinonime. În cazul Belgiei, de exemplu, Fluxys operează infrastructura de la Zeebrugge, însă acest lucru nu înseamnă că Fluxys este cumpărătorul final al tuturor transporturilor rusești. De asemenea, gazul intrat într-un stat UE poate fi ulterior comercializat și consumat într-un alt stat.

Tragedia de la Măgdăcești: Ce pot face femeile agresate pentru a se proteja înainte să fie prea târziu

VIDEO/ Moldoveanul Ion s-a căsătorit cu Delphine din Camerun.

Unde au activat Maia Sandu, Igor Grosu, Natalia Gavrilița și Sergiu Litvinenco în perioada guvernării PCRM (2001–2009)