Un grup de 11 state membre ale Uniunii Europene cere o schimbare importantă în modul în care blocul ia decizii de politică externă. Franța, Germania și România se numără printre țările care susțin analizarea trecerii de la unanimitate la votul cu majoritate calificată, într-o încercare de a evita situațiile în care un singur stat poate bloca o decizie a întregii Uniuni.

Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Luxemburg, Țările de Jos, România, Spania și Suedia au transmis o poziție comună către șefa diplomației europene, Kaja Kallas. Inițiativa vine pe fondul nemulțumirilor acumulate în ultimii ani față de utilizarea dreptului de veto în dosare importante de politică externă și de securitate.

Cele 11 guverne nu propun abandonarea imediată a consensului. Dimpotrivă, ele susțin că acordul dintre state trebuie să rămână obiectivul principal atunci când poate fi obținut. Problema apare atunci când principiul consensului este transformat într-un instrument prin care acțiunea comună a UE poate fi blocată.

În documentul transmis Kajei Kallas, statele semnatare avertizează că Uniunea riscă să dispună de legitimitate, dar să nu aibă capacitatea de a acționa rapid atunci când interesele sale sunt puse în joc.

De ce vor europenii să schimbe sistemul

Politica externă și de securitate a UE se bazează în mare parte pe regula unanimității. Practic, atunci când este necesară unanimitatea, opoziția unui singur stat poate împiedica adoptarea unei poziții comune.

Pentru statele care susțin reforma, această situație devine tot mai problematică într-un context geopolitic în care Europa se confruntă cu războiul din Ucraina, competiția strategică dintre marile puteri și presiuni asupra ordinii internaționale.

Criticii actualului sistem consideră că Uniunea Europeană trebuie să poată reacționa mai rapid și să își folosească împreună resursele diplomatice, economice și politice.

Umbra perioadei Viktor Orbán

Dezbaterea privind veto-ul a fost alimentată puternic de modul în care Ungaria lui Viktor Orbán a folosit această prerogativă în negocierile europene.

Potrivit informațiilor publicate de Euronews, înainte de pierderea puterii în aprilie, Orbán a utilizat în repetate rânduri amenințarea cu veto-ul sau chiar veto-ul propriu-zis pentru a obține concesii în negocierile cu celelalte capitale europene.

Unul dintre cele mai controversate episoade menționate în document a fost blocarea unui împrumut de 90 de miliarde de euro destinat Ucrainei. Disputa dintre Budapesta și Kiev privind conducta petrolieră Drujba a ajuns astfel să aibă consecințe asupra unei decizii europene mult mai largi.

Pentru susținătorii reformei, asemenea situații demonstrează riscul ca o problemă bilaterală sau un interes național să ajungă să paralizeze o decizie susținută de majoritatea statelor membre.

Cele cinci idei propuse de cele 11 țări

Documentul transmis de cele 11 state nu se limitează la critica dreptului de veto. Guvernele propun și o serie de principii care, în opinia lor, ar putea reduce blocajele.

Printre acestea se află respectarea principiului cooperării loiale între state, utilizarea mai frecventă a abținerii constructive, evitarea legării unor dosare de politică externă de probleme care nu au legătură directă cu acestea și explorarea mecanismelor existente în tratatele europene pentru introducerea votului cu majoritate calificată.

În același timp, statele semnatare consideră că orice guvern care dorește să blocheze trecerea la un asemenea mecanism ar trebui să prezinte motive naționale importante și argumentate, astfel încât să poată avea loc consultări și negocieri reale.

Majoritatea calificată nu ar însemna dispariția consensului

Votul cu majoritate calificată este deja principala metodă utilizată de Consiliul UE pentru adoptarea legislației europene. În procedura obișnuită, o decizie este adoptată atunci când cel puțin 55% dintre statele membre votează pentru, iar acestea reprezintă cel puțin 65% din populația Uniunii.

Propunerea privind politica externă ar reprezenta însă o schimbare sensibilă, deoarece această zonă este strâns legată de suveranitatea națională și de interesele strategice ale fiecărui stat.

Inițiatorii nu cer neapărat ca unanimitatea să fie eliminată simultan din toate dosarele de politică externă. O variantă discutată la Bruxelles este aplicarea schimbării gradual, în anumite domenii sau situații.

Statele mici se tem că își vor pierde influența

Nu toate guvernele europene privesc favorabil o asemenea reformă.

Pentru statele mai mici, dreptul de veto reprezintă una dintre puținele garanții că interesele lor nu vor fi pur și simplu ignorate de țările cu populații și economii mai mari.

Dacă deciziile vor fi luate predominant prin majoritate calificată, există temerea că statele mari vor putea forma mai ușor coaliții capabile să impună direcția Uniunii.

De altfel, toate statele membre nu au susținut inițiativa celor 11. Niciuna dintre țările baltice nu s-a alăturat documentului.

Paradoxul reformei: pentru eliminarea unanimității este nevoie de unanimitate

Una dintre cele mai dificile probleme este de natură juridică și politică.

Tratatele UE oferă mecanisme care pot permite trecerea de la unanimitate la majoritate calificată în anumite domenii. Însă activarea acestor mecanisme presupune, în anumite situații, acordul unanim al statelor membre.

Astfel apare un paradox: pentru a elimina posibilitatea ca un singur stat să blocheze deciziile, toate statele trebuie mai întâi să fie de acord cu eliminarea acestui drept.

Un stat care dorește să păstreze actualul sistem poate, prin urmare, să blocheze chiar reforma menită să reducă dreptul de veto.

Franța și Marine Le Pen, un factor important

În ecuația reformei apare și politica franceză.

Inițiativa celor 11 state a prins amploare după schimbarea politică din Ungaria, iar unele capitale europene consideră că există acum o oportunitate pentru modificarea modului în care funcționează politica externă a UE.

Această fereastră politică ar putea însă deveni mai îngustă dacă Marine Le Pen, lideră a formațiunii franceze Adunarea Națională și politician eurosceptic, va câștiga alegerile prezidențiale franceze din 2027.

Le Pen este considerată în prezent una dintre principalele candidate la succesiunea lui Emmanuel Macron, care nu poate candida pentru un al treilea mandat consecutiv. O eventuală victorie a sa ar putea avea consecințe importante asupra dezbaterilor privind integrarea europeană și asupra poziției Franței față de transferul unor competențe suplimentare către nivelul UE.

Pentru susținătorii reformei, problema este astfel și una de timp: dacă actualul context politic favorabil se schimbă, modificarea regulilor de decizie în politica externă ar putea deveni mult mai dificilă.

Germania și Franța vor o diplomație europeană mai eficientă

Germania se află în centrul acestei inițiative, iar Berlinul și Parisul discută în paralel despre consolidarea rolului reprezentantului UE pentru politică externă.

Potrivit informațiilor disponibile, cele două state au prezentat și ideea întăririi poziției Kajei Kallas, dar într-un model în care aceasta ar urma să fie plasată sub o coordonare mai directă a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Toate aceste propuneri indică o dezbatere mai amplă despre viitorul diplomației europene: cât de multă putere trebuie să rămână în mâinile guvernelor naționale și câtă trebuie transferată către instituțiile comune ale UE.

Ce urmează

Cele 11 state nu au obținut încă schimbarea regulilor. Documentul lor reprezintă mai degrabă un pas politic și diplomatic către o reformă care se discută la Bruxelles de mai mulți ani.

Pentru România, participarea la această inițiativă este relevantă deoarece Bucureștiul se află printre statele care susțin analizarea unei alternative la unanimitatea în politica externă.

Deocamdată, miza este dacă UE va reuși să găsească un echilibru între două principii aflate în tensiune: dreptul fiecărui stat de a-și apăra interesele naționale și capacitatea Uniunii de a acționa rapid ca un singur bloc.

Dacă reforma va avansa, ea ar putea reprezenta una dintre cele mai importante schimbări instituționale ale UE în domeniul politicii externe din ultimii ani. Dacă nu, dreptul de veto va continua să ofere fiecărui stat membru posibilitatea de a pune frână unor decizii europene majore.

VIDEO/ Moldoveanul Ion s-a căsătorit cu Delphine din Camerun.

Unde au activat Maia Sandu, Igor Grosu, Natalia Gavrilița și Sergiu Litvinenco în perioada guvernării PCRM (2001–2009)