{"id":28143,"date":"2011-02-24T11:10:00","date_gmt":"2011-02-24T11:10:00","guid":{"rendered":""},"modified":"2020-09-25T09:49:34","modified_gmt":"2020-09-25T09:49:34","slug":"realismul-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/rubyskynews.com\/index.php\/2011\/02\/24\/realismul-2\/","title":{"rendered":"Realismul"},"content":{"rendered":"
<\/div>
\nRealismul este considerat principala paradigm\u0103 a rela\u0163iilor interna\u0163ionale. El a ap\u0103rut ca o reac\u0163ie la idealism, specific perioadei interbelice, s-a conturat dup\u0103 cel de-al doilea r\u0103zboi mondial \u015fi a atins apogeul \u00een primii ani ai perioadei postbelice. El s-a dezvoltat mai ales \u00een lumea anglo-american\u0103 \u015fi reprezenta efortul intelectual din mediul academic pentru a justifica politica extern\u0103 american\u0103 \u00een noile condi\u0163ii interna\u0163ionale, marcate de instalarea \u201cr\u0103zboiului rece\u201d. \u00centreaga evolu\u0163ie a realismului politic poate fi apreciat\u0103 ca o permanent\u0103 dezvoltare \u00een jurul conceptelor \u015fi asump\u0163iilor care au definit aceast\u0103 teorie. Acest demers poate fi \u00een\u0163eles: \u201cca o \u00eencercare repetat\u0103 \u015fi mereu e\u015fuat\u0103 de a transforma principiile practicii diplomatice europene din secolul al XIX-lea \u00een legi mai generale de ale unei \u015ftiin\u0163e sociale americane\u201d. Printre primii teoreticieni care au abordat \u00een scrierile lor realismul se pot aminti: E.H.Carr, R.Neibuhr, I.Herz, H.I. Morgenthau, G. Schwarzenberger, M. Wight, N. Spykman, G. Kennan, iar<\/a> mai t\u00e2rziu s-au remarcat R.Aran, H.Bull, H.Kissinger, R.E. Osgood, R.Rosecrance, K.W.Thompson, K.N. Waltz, etc. O caracteristic\u0103 important\u0103 a realismului politic este definirea politicii interna\u0163ionale drept o \u201clupt\u0103 pentru putere\u201d. Semnifica\u0163ia puterii at\u00e2t ca mijloc, c\u00e2t \u015fi ca scop \u00een sine poate fi: \u201cabilitatea de influen\u0163a sau de a schimba comportamentul altora \u00een direc\u0163ia dorit\u0103 sau, invers, abilitatea de a rezista unor astfel de influen\u0163e prin propriu comportament. \u00cen acest sens, capacitatea statului de a ac\u0163iona \u015fi de a reac\u0163iona este o func\u0163ie a puterii pe care o posed\u0103\u201d. Faptul c\u0103 statele nu r\u0103spund \u00een mod real \u00een fa\u0163a vreunei autorit\u0103\u0163i supreme, determin\u0103 ca fiecare stat s\u0103 fie preocupat de propria-i securitate, pentru a-\u015fi asigura supravie\u0163uirea. Prin urmare, interesul na\u0163ional este perceput \u00een termeni de putere, alte elemente cum ar fi valorile ideologice sau principiile morale fiind irelevante. Natura anarhic\u0103 a sistemului interna\u0163ional impune statelor realizarea unor puteri militare \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 ating\u0103 un prag destul de credibil pentru a descuraja orice tentativ\u0103 de atac. \u00cen consecin\u0163\u0103 solu\u0163ia propus\u0103 de reali\u015fti este realizarea unui echilibru al puterii, stabilitatea \u015fi ordinea fiind produsul func\u0163ion\u0103rii adecvate a sistemelor de alian\u0163\u0103. Deoarece g\u00e2nditorii reali\u015fti admit existen\u0163a conflictului \u00een rela\u0163iile interna\u0163ionale, cooperarea este posibil\u0103, numai dac\u0103 se realizeaz\u0103 \u00een interesul na\u0163ional. \u00cen cadrul sistemului interna\u0163ional, structura acestuia penduleaz\u0103 \u00eentre capacit\u0103\u0163ile puterii \u015fi no\u0163iunea de egalitate, care este perceput\u0103 \u00een sens formal, respectiv presupune egalitatea statelor \u00eentre ele. \u00cenc\u0103 de la apari\u0163ia sa realismul a fost supus unor serioase critici. A fost eviden\u0163iat\u0103 lipsa unei metodologii clare de cercetare, imprecizia \u00een definirea termenilor importan\u0163i, neputin\u0163a de a explica anumite evolu\u0163ii din rela\u0163iile interna\u0163ionale, cum ar fi fenomenul de cooperare \u015fi integrare a \u0163\u0103rilor europene etc. La \u00eenceputul anilor \u201960 contestarea cea mai puternic\u0103 a venit din partea unui nou curent al \u201cbehaviorismului\u201d, care integr\u00e2ndu-\u015fi rezultatele ob\u0163inute \u00een domeniul psihologiei sociale \u015fi a tehnicilor de investigare cu ajutorul calculatoarelor a \u00eencercat s\u0103 detroneze realismul din pozi\u0163ia sa de principal\u0103 paradigm\u0103 a disciplinei rela\u0163iilor interna\u0163ionale. Consecin\u0163a a constituit-o ini\u0163ierea celei de-a doua dezbateri, cunoscut\u0103 \u015fi sud numele de \u201cMarea Dezbatere\u201d, \u00eentre adep\u0163ii noilor abord\u0103ri denumite \u015ftiin\u0163ifice \u015fi cei ai abord\u0103rii clasice, tradi\u0163ionale. Hedley Bull, principalul sus\u0163in\u0103tor al realismului clasic, nota \u00een 1966 c\u0103 via\u0163a interna\u0163ional\u0103 este prea complex\u0103 pentru a \u00eenc\u0103pea \u00een ni\u015fte tipare prestabilite \u015fi c\u0103 oric\u00e2t ar fi de sofisticate tehnicile de investigare, acestea nu pot \u00eenlocui niciodat\u0103 judecata s\u0103n\u0103toas\u0103, bazat\u0103 de intui\u0163ie, observa\u0163ie atent\u0103 \u015fi experien\u0163\u0103 politic\u0103, ca instrument suprem al ad\u00e2ncirii cunoa\u015fterii \u00een via\u0163a interna\u0163ional\u0103. Contraatacul viguros al reali\u015ftilor clasici de\u015fi a st\u0103vilit tendin\u0163ele acaparatoare ale \u201cbehaviorismului\u201d nu a eliminat definitiv abordarea \u015ftiin\u0163ific\u0103, pe care a \u00eenglobat-o p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u00een cadrul eforturilor ulterioare de dezvoltare a disciplinei. Neajunsurile metodologice ale realismului tradi\u0163ional au determinat unii cercet\u0103tori s\u0103 reevalueze rolul puterii \u00een realizarea cooper\u0103rii \u00een condi\u0163ii de anarhie. Aceast\u0103 abordare teoretic\u0103 a fost definit\u0103 neorealism sau realismul structural, iar principal autor este considerat K.N.Waltz. \u00cen lucrarea sa Theory of International Politics, acesta reu\u015fe\u015fte s\u0103 prezinte cea mai solid\u0103 \u00eencercare de restabilire a valorilor esen\u0163iale ale realismului. Din punctul de vedere al lui Waltz, caracteristica principal\u0103 a teoriei politicii interna\u0163ionale este distribu\u0163ia puterii. Conform realismului structural, modific\u0103rile ap\u0103rute la nivelul unui actor se explic\u0103 \u00een termeni ai sistemului \u015fi mai pu\u0163in prin varia\u0163iile interne ale acestuia. \u00cen continuare Waltz noteaz\u0103: \u201cPrin \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea unui sistem politic interna\u0163ional ca ansamblu, cu nivele structurale \u015fi unitare \u00een acela\u015fi timp distincte \u015fi legate, neorealismul stabile\u015fte autonomia politicii interna\u0163ionale \u015fi face astfel ca teoria s\u0103 devin\u0103 posibil\u0103. Neorealismul dezvolt\u0103 un concept de structur\u0103 a sistemului care dep\u0103\u015fe\u015fte domeniul de care se ocup\u0103 cercet\u0103torii politicii interna\u0163ionale \u015fi le d\u0103 posibilitatea s\u0103 vad\u0103 \u00een ce m\u0103sur\u0103 structura sistemului \u015fi varia\u0163iile lui afecteaz\u0103 unit\u0103\u0163ile aflate \u00een interac\u0163iune \u015fi rezultatele pe care le produc. Structura interna\u0163ional\u0103 porne\u015fte de la interac\u0163iunea statelor \u015fi dup\u0103 aceea le oblig\u0103 s\u0103 ia anumite m\u0103suri, \u00eemping\u00e2ndu-le \u00een acela\u015fi timp unele c\u0103tre altele\u201d. Prin urmare, structura este aceea care influen\u0163eaz\u0103 leg\u0103turile dintre unit\u0103\u0163ile componente. Dinamica comportamentului sistemului interna\u0163ional este asigurat\u0103 tocmai de perspectiva structural\u0103, \u00een condi\u0163iile \u00een care sistemul \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 principalele atribu\u0163ii, respectiv starea de anarhie \u015fi autonomia unit\u0103\u0163ilor componente. Explic\u00e2nd modul cum elementul structural afecteaz\u0103 modul de ac\u0163iune al sistemului, realismul structural pune \u00een eviden\u0163\u0103 limitele realismului clasic, care concentr\u00e2ndu-se asupra atribu\u0163iunilor func\u0163ionale ale unit\u0103\u0163ilor nu a reu\u015fit s\u0103 \u0163in\u0103 cont de transform\u0103rile din distribu\u0163ia puterii, care au loc \u00een mod independent de fluctua\u0163iile din interiorul unit\u0103\u0163ilor. De\u015fi, \u015fi-a atras numeroase critici din partea neoliberarilor, a teoreticienilor critici \u015fi postmoderni\u015ftilor lucrarea lui Waltz r\u0103m\u00e2ne cel mai important demers de sus\u0163inere realismului \u015fi a echilibrului puterii, ca elemente principale al domeniului rela\u0163iilor interna\u0163ionale.<\/div>\n